Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru REGULĂ

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 101 pentru REGULĂ.

FUNCȚIE

FÚNCȚIE , funcții , s . f . ( Și în forma funcțiune ) 1. Activitate administrativă pe care o prestează cineva în mod regulat și organizat într - o instituție , în schimbul unui salariu ; serviciu , slujbă , post ^2 . 2. Sarcină , rol ; destinație . 3. ( Gram . ) Rolul sintactic pe care îl indeplinește un cuvânt într - o propoziție . 4. Ansamblu de proprietăți chimice ale unui compus , determinat de o anumită grupă de atomi din molecula . 5. ( Fiziol . ) Activitate proprie a fiecărui organ , aparat , țesut din organismele vii ale viețuitoarelor . 6. ( Mat . ) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile independente . 7. ( Log . ) Operație care , prin aplicarea asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare . 8. ( În expr . ) A fi în funcție de . . . = a depinde de . . . [ Var . : funcțiúne s .

 

GEOMETRIC

GEOMÉTRIC , - Ă , geometrici , - ce , adj . 1. Care aparține geometriei , privitor la geometrie . 2. Care are forma figurilor din geometrie ; regulat ; schematic . [ Pr . : ge -

 

GHIVENT

GHIVÉNT , ghiventuri , s . n . Șanț elicoidal regulat făcut pe suprafața interioară sau exterioară a unei piese cilindrice ori conice , care permite înșurubarea acesteia cu o piesă similară ;

 

HIPERCORECT

HIPERCORÉCT , - Ă , hipercorecți , - te , adj . ( Lingv . ; despre forme gramaticale , despre cuvinte , grafii etc . ) Care este eronat din cauză că i s - a aplicat , prin analogie , o regulă lingvistică valabilă pentru alte situații ; care conține o greșeală izvorâtă din teama de a nu

 

IREGULARITATE

IREGULARITÁTE , iregularități , s . f . 1. Lipsă de regularitate ; neregularitate . 2. Faptă , atitudine care constituie o abatere de la lege , de la

 

LECȚIE

LÉCȚIE , lecții , s . f . 1. Formă de bază a organizării activității instructiv - educative din școală , desfășurată cu o clasă de elevi , într - un timp determinat , sub conducerea unui învățător sau a unui profesor în conformitate cu programa de învățământ ; oră școlară consacrată unui obiect de studiu . 2. Ceea ce este obligat să învețe și să scrie un școlar ( acasă ) la recomandarea învățătorului sau a profesorului . 3. ( În forma lecțiune ) Forma sub care se prezintă un text , în diferitele lui manuscrise sau ediții , datorită modului în care a fost citit și interpretat de un copist sau de un editor ; citire comparativă a unui text în scopul de a - i stabili versiunea autentică . 4. Sfat , povață , regulă de conduită care se recomandă cuiva pe un ton dojenitor ; p . ext . mustrare , dojană . 5. Învățătură folositoare trasă de cineva în urma unei întâmplări neplăcute . [ Var . : lecțiúne s .

 

LINIA

LINIÁ , liniez , vb . I . Tranz . A trage , a trasa linii ( drepte și regulate ) pe hârtie . [ Pr . : - ni -

 

LINIAT

LINIAT ^2 , - Ă , liniați , - te , adj . Cu linii drepte și regulate ( trasate într - un anumit scop ) . [ Pr . : - ni - at ] - V. linia . LINIÁT^1 , liniaturi , s . n . Faptul de a linia . [ Pr . : - ni - at ] - V.

 

METRONOM

METRONÓM , metronoame , s . n . Instrument care marchează , prin bătăile regulate ale unui pendul , intervale egale de timp și care se întrebuințează în laboratoare , în muzică etc . [ Pl . și :

 

NAVETĂ

NAVÉTĂ^2 , navete , s . f . Plantă oleaginoasă înrudită cu rapița , cu frunze late acoperite cu peri și cu semințe mici , de culoare castanie ( Brassica rapa oleifera ) . NAVÉTĂ^1 , navete , s . f . 1. Instrument de forma unui ac lung cu care se lucrează plase , fileuri . 2. Parcurgerea de către o persoană a unui drum dus și întors , cu regularitate , de obicei între două localități ( relativ apropiate ) . A face naveta . 3. Vehicul de transport în comun care asigură legătura între două puncte relativ apropiate , efectuând regulat drumuri dus și întors . 4. Obiect ( în formă de ladă compartimentată ) care servește la transportul unor produse

 

NECRISTALIZAT

NECRISTALIZÁT , - Ă , necristalizați , - te , adj . ( Despre substanțe ) Care nu prezintă o stare cristalină regulată ; care nu a luat o formă precisă , potrivită ;

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>