Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru REGULA
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 99 pentru REGULA.
JOC , jocuri , s . n . 1. Acțiunea de a se juca ( 1 ) și rezultatul ei ; activitate distractivă ( mai ales la copii ) ; joacă . 2. Acțiunea de a juca ( 5 ) ; dans popular ; p . ext . petrecere populară la care se dansează ; horă . 3. Competiție sportivă de echipă căreia îi este proprie și lupta sportivă ( baschet , fotbal , rugbi etc . ) 4. Acțiunea de a interpreta un rol într - o piesă de teatru ; felul cum se interpretează . 5. ( Și în sintagma joc de noroc ) = distracție cu cărți , cu zaruri etc . care angajează de obicei sume de bani și care se desfășoară după anumite reguli respectate de parteneri , câștigul fiind determinat de întâmplare sau de calcul . 6. ( Tehn . ) Deplasare relativă maximă pe o direcție dată între două piese asamblate , considerată față de poziția de contact pe direcția respectivă . 7. Model simplificat și formal al unei situații , construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situații . 8. ( Muz . ; în sintagma ) Joc de clopoței =
LIBERTÍN , - Ă , libertini , - e , adj . ( Adesea substantivat ) Care sfidează regulile decenței și ale moralei ; indecent , ușuratic ,
LICÉNȚĂ , licențe , s . f . 1. Titlu obținut la terminarea studiilor superioare , pe baza unui examen prin care se dobândește dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor făcute ; examen dat pentru obținerea acestui titlu ; p . ext . diplomă care conferă acest titlu . 2. Autorizație dată de stat unei persoane pentru exercitarea unui negoț special , pentru operații de import și de export etc . 3. Contract prin care posesorul unui brevet de invenție cedează cuiva dreptul de exploatare a invenției sale . 4. Atitudine , ținută care depășește limitele bunei - cuviințe ; lipsă de respect pentru formele obișnuite . 5. ( În sintagma ) Licență poetică = abatere ușoară de la regulile gramaticale ale limbii , cerută de necesitatea rimei , ritmului sau din dorința de a realiza o notă stilistică
LICENȚIÓS , - OASĂ , licențioși , - oase , adj . Care calcă regulile bunei - cuviințe și ale moralei ; indecent , impudic , imoral . [ Pr . : - ți -
LICITÁȚIE , licitații , s . f . Vânzare a unui bun făcută în public , după reguli speciale , având drept rezultat atribuirea obiectului de vânzare persoanei care a oferit prețul cel mai mare ; mezat . [ Var . : licitațiúne s .
LÓGIC , - Ă , logici , - ce s . f . , adj . I. S . f . 1. Știință a demonstrației , al cărei obiect este stabilirea condițiilor corectitudinii gândirii , a formelor și a legilor generale ale raționării corecte . 2. Gândire justă , raționament corect , consecvent și temeinic . 3. Cerință firească , temei rațional , rațiune . II. 1. Adj . Potrivit cu regulile logicii ( I ) ; rațional , just , întemeiat , corect . 2. ( Fiz . , în sintagma ) 3. ( În sintagmele ) Diagramă ( sau schemă ) logică = reprezentare grafică a unui algoritm ;
LOGICIÁN , - Ă , logicieni , - e , s . m . și f . Persoană care cunoaște temeinic logica ; specialist în logică ; p . ext . persoană care judecă cu metodă , cu rigoare , urmând regulile logicii . [ Pr . : - ci -
MĂNĂSTÍRE , mănăstiri , s . f . Instituție religioasă cuprinzând o biserică și mai multe chilii unde trăiesc , potrivit unor reguli de viață austere , călugări sau călugărițe ; p . restr . biserică a unei astfel de instituții religioase ; locaș unde serviciul divin este oficiat de
MACROBIÓTIC , - Ă , macrobiotici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Disciplină medicală bazată pe un ansamblu de reguli de igienă ( alimentară ) a căror respectare se consideră că poate prelungi viața omului . 2. De
MELODÍE , melodii , s . f . Succesiune de sunete îmbinate după regulile ritmului și ale modulației , pentru a alcătui o unitate cu sens
MÉTRIC , - Ă , metrici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre sisteme de unități de măsură ) Care are metrul ( 1 ) drept unitate fundamentală pentru lungime . 2. S . f . Ramură a poeticii care se ocupă cu studiul structurii versului și al unităților prozodice ; totalitatea regulilor privind măsura versului ; sistem de construire ritmică a versului . 3. Adj . Care se referă la metru ( 2 ) , compus într - un anumit metru ; privitor la structura ritmică a versurilor . 4. S . f . Ramură a muzicii care se ocupă cu studiul metrului (