Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SILABĂ
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 106 pentru SILABĂ.
HIÁT , hiaturi , s . n . 1. Întâlnire a două vocale pronunțate succesiv în silabe diferite , acestea făcând parte fie din același cuvânt , fie din cuvinte diferite . 2. Fig . Discontinuitate , pauză , întrerupere , gol . [ Pr . : hi - at . - Var . : hiátus s .
... HIPERMÉTRU , hipermetri , s . m . Vers antic cu o silabă
IAMB , iambi , s . m . Picior de vers compus din două silabe , dintre care , în prozodia antică , prima este scurtă și a doua lungă , iar în prozodia modernă , prima este neaccentuată , iar cea de - a doua
IMPARISILÁBIC , - Ă , imparisilabici , - ce , adj . ( Despre substantive și adjective ) A cărui temă nu are același număr de silabe în cursul
... f . ( Fon . ) Palatalizare a unei consoane sub influența unui iot ; apariția unui iot înaintea unei vocale anterioare la început de cuvânt sau de silabă
IÓNIC^2 , - Ă , ionici , - ce , adj . Care aparține ionilor , care se referă la ioni . [ Pr . : i - o - ] IÓNIC^1 , - Ă , ionici , - ce , adj . , s . n . , s . m . 1. Adj . , s . n . ( Stil , ordin etc . arhitectonic ) caracterizat prin coloane zvelte cu capitelul împodobit cu volute . 2. Adj . ( Despre construcții sau elemente arhitectonice ) Care ține de ionic ^1 ( 1 ) , care se referă la ionic ^1 ; în stil ionic ^1 . 3. S . m . , adj . m . ( Picior de vers antic ) format din patru silabe , două lungi și două scurte . [ Pr . : i -
... i . 2. Palatalizare a unei consoane sub influența unui iot ; apariția unui iot înaintea unei vocale anterioare la început de cuvânt sau de silabă
... f . ( Fon . ) Palatalizare a unei consoane sub influența unui iot ; apariția unui iot înaintea unei vocale anterioare la început de cuvânt sau de silabă
... a se prezenta în aceleași forme structurale cristalografice ; izomorfie . 3. Termen întrebuințat de unii lingviști structuraliști pentru a denumi paralelismul de structură dintre silabă
LĂLĂÍ , lălăiesc , vb . IV . Tranz . ( Fam . ) A cânta ( monoton , la nesfârșit ) o melodie , înlocuind de obicei cuvintele cu silaba " la " ( repetat ) . - Formație
LEONÍN^1 , - Ă , leonini , - e , adj . ( Livr . ) Care aparține leului ^1 , privitor la leu ; ca al leului . LEONÍN^2 , - Ă , leonini , - e , adj . Versuri leonine ( În sintagma ) = versuri ale căror emistihuri rimează . Rimă leonină = rimă în care două sau trei silabe sunt asemănătoare . [ Pr . : - le -