Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STABILIT
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 174 pentru STABILIT.
DEDÚS , - Ă , deduși , - se , adj . ( Despre o idee , un principiu ) Stabilit prin deducție . - V.
DEFINITÍV , - Ă , definitivi , - e , adj . ( Adesea adverbial ) Care nu mai e supus modificărilor , stabilit pentru totdeauna ; irevocabil , absolut ,
DESTINÁT , - Ă , destinați , - te , adj . 1. Stabilit , hotărât dinainte ; hărăzit . 2. Ursit , menit , sortit ,
DETERMINÁT , - Ă , determinați , - te , adj . 1. Care a fost precizat . care a fost stabilit . 2. ( Despre cuvinte sau propoziții ) Al cărui sens este precizat de alt cuvânt sau de altă
DIPLOMÁTIC^2 , - Ă , diplomatici , - ce , adj . Referitor la diplomație sau la diplomați ^2 , care aparține diplomației sau diplomaților ^2 . DIPLOMÁTIC^1 , - Ă , diplomatici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Disciplină auxiliară a istoriei care cercetează diplomele și documentele oficiale vechi și le stabilește autenticitatea . 2. Adj . ( Rar ) Care aparține diplomelor și documentelor oficiale vechi , privitor la aceste diplome și
DOCIMAZÍE , docimazii , s . f . Examen de laborator care urmărește să stabilească ( în medicina judiciară ) cauzele morții
DORIÁN , - Ă , dorieni , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . ( La pl . ) Populație stabilită în antichitate în Pelopones , în Grecia insulară și pe coastele Asiei Mici ; ( și la sg . ) persoană care aparține acestei populații . 2. Adj . Care aparține dorienilor ( 1 ) , privitor la dorieni ; doric . [ Pr . : - ri -
EȘALONÁ , eșalonez , vb . I . Tranz . 1. A dispune , a repartiza un întreg în mai multe părți la intervale succesive dinainte stabilite . 2. ( Mil . ) A dispune trupele pe
ECOSISTÉM , ecosisteme , s . n . Ansamblu format din biotop și biocenoză , în care se stabilesc relații strânse atât între organisme , cât și între acestea și factorii
ELECTROVALÉNȚĂ , electrovalențe , s . f . Legătură chimică stabilită între ioni cu sarcini electrice de semn contrar , datorită forțelor de atracție dintre
EMISIÚNE , emisiuni , s . f . 1. Punere în circulație de către stat sau de către o instituție , o societate autorizată etc . a hârtiilor de valoare , a bancnotelor , a acțiunilor etc . ; emitere . 2. Producere , de către un corp sau un dispozitiv , a unor gaze , a unor unde etc . care se pot propaga în mediul înconjurător . 3. Program transmis prin radio sau prin televiziune într - o ordine dinainte stabilită . [ Pr . : - si - u - . - Var . : emísie s .