Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STRĂLUCIRE

 Rezultatele 51 - 57 din aproximativ 57 pentru STRĂLUCIRE.

STRĂLUCITOR

... STRĂLUCITÓR , - OÁRE , strălucitori , - oare , adj . 1. Care strălucește , care împrăștie lumină ; strălucit , lucitor . 2. ( Despre ochi , privire , față ) Plin de strălucire

 

SUPERNOVĂ

... SUPERNÓVĂ , supernove , s . f . Stea variabilă care ajunge egală în strălucire

 

SUR

... alb și negru ; cenușiu ; ( despre animale și păsări ) care are părul , lâna , penele de culoare cenușie . 2. ( Despre cer , nori , văzduh ) Lipsit de lumină , de strălucire

 

UMEZEALĂ

... umezeli , s . f . 1. Însușirea , starea a ceea ce este umed ( 1 ) ; umiditate . 2. Aspect pe care îl au ochii înlăcrimați ; p . ext . strălucire

 

VEȘTED

... pierdut prospețimea , seva ; ofilit . 2. Fig . ( Despre oameni și despre părți ale corpului lor ) Lipsit de vlagă , de vioiciune ; ofilit . 3. ( Despre culori ) Lipsit de strălucire

 

VERNISA

... Tranz . A acoperi un tablou în ulei cu un strat de vernis ( pentru a proteja culorile și a le da strălucire

 

<<< Anterioarele