Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STRUCTURA

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 61 pentru STRUCTURA.

SCIZURĂ

SCIZÚRĂ , scizuri , s . f . ( Anat . ) Șanț adânc care străbate suprafața unor structuri ( oase , creier , viscere ) și le împarte uneori în segmente bine

 

SCLEROZĂ

SCLERÓZĂ , scleroze , s . f . Boală care se manifstă prin modificarea structurii normale a unui organ sau a unui țesut , din cauza proliferării țesutului conjunctiv pe care îl

 

SEISMOMETRIE

SEISMOMETRÍE s . f . Parte a geofizicii aplicate care studiază modul și viteza de propagare a undelor seismice din scoarța Pământului , provocate prin explozii artificiale , mai ales în scopul prospectării diferitelor substanțe minerale utile și al detectării structurilor geologice favorabile acumulării acestora ; seismică . [ Pr . : se -

 

SOCIOLOGIE

SOCIOLOGÍE s . f . Știință care se ocupă cu studiul descrierii structurii și fiziologiei societății , al relațiilor interumane în cadrul grupurilor sociale , precum și al instituțiilor din societatea dată . [ Pr . : - ci -

 

STEREOTAXIE

STEREOTAXÍE s . f . ( Med . ) Metodă de identificare radiologică a unor structuri nervoase . [ Pr . : - re -

 

STRUCTURĂ

STRUCTÚRĂ , structuri , s . f . I. 1. Mod de organizare internă , de alcătuire a unui corp , a unui sistem ; mod de asociere a componenților unui corp sau a unui întreg organizat , caracterizat prin forma și dimensiunile fiecărui element component , cum și prin aranjarea lor unul față de celălalt . 2. Mod de așezare și asamblare a părților corpului omenesc , ale corpului anumalelor , ale plantelor sau ale țesuturilor lor . 3. Mod de construire a unui edificiu , a unui pod etc . 4. Mod de alcătuire a unei opere literare , muzicale etc . 5. Mod specific de organizare a elementelor constitutive ale unei limbi . II. Mod de organizare , de întocmire a societății din punct de vedere economic , social - politic și cultural ;

 

STRUCTURAL

... STRUCTURÁL , - Ă , structurali , - e , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care aparține structurii , privitor la structură ; care formează o structură

 

SUBSTRUCTURĂ

SUBSTRUCTÚRĂ , substructuri , s . f . Subîmpărțire a unei

 

TOMOGRAFIE

TOMOGRAFÍE , tomografii , s . f . Metodă de radiografie care permite obținerea imaginii structurilor anatomice dintr - un singur plan de profunzime , eliminând imaginile celorlalte

 

TRANSFORMAȚIONAL

TRANSFORMAȚIONÁL , - Ă , transformaționali , - e , adj . Gramatică transformațională ( Lingv . ; în sintagma ) = gramatică ce își propune găsirea unor structuri de adâncime care , prin transformări succesive , să permită obținerea tuturor construcțiilor corecte posibile într - o limbă . [ Pr . : - ți -

 

XILOTIPIE

XILOTIPÍE s . f . ( Tipogr . ) Procedeu de tipar folosit la reproducerea structurii lemnului din care se prepară forma de

 

<<< Anterioarele