Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SUBIECT
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 73 pentru SUBIECT.
... 1. Adj . Îndoielnic , nesigur , ipotetic . 2. Adj . Care constituie o problemă , o enigmă . 3. S . f . Ansamblu de probleme ( I 3 ) cu privire la același subiect
... Biblie sau înainte de o rugăciune sau de o cântare . 2. ( Înv . ; în expr . ) A veni la prochimen = a reveni la subiect , după o digresiune . A aduce ( pe cineva ) la prochimen = a îndrepta , a aduce ( pe cineva ) pe calea cea bună ...
PROLÓG^1 , prologi , s . m . Actor care , la romani , recita prologul ^2 unei piese de teatru . PROLÓG^2 , prologuri , s . n . 1. Parte a unei piese antice de teatru care preceda intrarea corului în scenă și în care se expunea subiectul și se făcea apel la bunăvoința spectatorilor . 2. Parte introductivă a unei opere literare , dramatice sau muzicale , care prezintă evenimentele premergătoare acțiunii sau elemente care îi înlesnesc înțelegerea ; p . ext . introducere ,
PROTÁZĂ , protaze , s . f . 1. Partea întâi a unei perioade condiționale , care cuprinde grupa propozițiilor secundare și care îndreaptă atenția cititorului asupra consecințelor care se enunță în apodoză . 2. Partea de la început a unei drame antice , care cuprindea expunerea
RÁPTUS s . n . ( Psih . ) Impuls brusc și necontrolat care pune subiectul în situația de a îndeplini acte violente și
REFLEXÍV , - Ă , reflexivi , - e , adj . 1. ( În sintagmele ) Pronume reflexiv = pronume care ține locul numelui unui obiect asupra căruia se exercită , direct sau indirect , acțiunea verbului și care e identic cu subiectul verbului . Verb reflexiv = verb însoțit de pronume reflexiv . 2. ( Despre oameni ) Predispus la reflecție ; meditativ , gânditor . 3. ( Mat . ; în sintagma ) Relație reflexivă = relație care are proprietatea de reflexivitate (
... REIFICÁRE , reificări , s . f . Proces în cursul căruia relațiile sociale îmbracă forma unor relații între obiecte concrete , iar omul însuși devine din subiect
... întoarce la o stare anterioară ( obișnuită ) ; a - și recăpăta echilibrul sufletesc , forța etc . 3. A se ocupa din nou de un subiect , de o idee , a se opri din nou la . . . ; a relua . 4. A i se atribui un bun cuiva ...
REVÍSTĂ , reviste , s . f . 1. Publicație periodică ce cuprinde articole , studii , dări de seamă , note din domenii variate sau dintr - o anumită specialitate . 2. ( În sintagme și expr . ) Trecere în revistă = solemnitate constând în trecerea unui comandant sau a unei persoane oficiale de - a lungul frontului unei subunități sau unități militare , care dă onorul stând pe loc . A trece în revistă = a examina pe rând , a cerceta succesiv elementele unui ansamblu . 3. Reprezentație teatrală constând dintr - o succesiune variată de dansuri , cântece , scenete vesele cu subiecte din actualitate ; spectacol de
... SCHÍȚĂ , schițe , s . f . 1. Desen , sculptură , plan arhitectural în care autorul conturează în linii mari și caracteristice un subiect care îl preocupă ( și care servește la realizarea formei definitive ) . 2. Specie literară a genului epic , de dimensiuni reduse , care înfățișează un ( singur ...
SÍNGUR , - Ă , singuri , - e , adj . 1. ( Despre oameni ) Care nu este însoțit de nimeni , fără nici un tovarăș , fără altcineva . 2. Prin forțele sale , fără ajutorul , intervenția , îndemnul , voia cuiva ; din proprie inițiativă . 3. ( Precedând substantivul ) Numai unul ; unic . Singurul drum spre oraș . 4. ( Determină subiectul sau obiectul ; uneori ține locul numelui ) ( Eu sau tu , el etc . ) însumi ( însuți , însuși etc . ) chiar cu ( sau tu , el etc . ) în persoană . Am eu singur