Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SUFLETESC
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 93 pentru SUFLETESC.
LÍNIȘTE s . f . 1. Lipsă de zgomot ; tăcere ; calm , acalmie . 2. Stare ( sufletească ) lipsită de zbucium , de frământări ; tihnă , pace ,
LOVITÚRĂ , lovituri , s . f . 1. Atingere bruscă și puternică , izbitură ; ( concr . ) zgomot ( puternic ) cauzat de o asemenea izbitură . 2. Fig . Supărare , durere sufletească ; necaz ; neajuns . 3. ( Mil . ) Atac puternic executat asupra inamicului în scopul zdrobirii lui și al capturării armamentului său . 4. ( În sintagmele și expr . ) Lovitură de stat = act de violare a constituției stabilite prin care un grup de persoane preia cu forța puterea într - un stat . Lovitură de trăsnet = întâmplare , vorbă neașteptată . Lovitură de teatru = acțiune , întâmplare bruscă și neașteptată , care șochează , impresionează . 5. ( Tehn . ; în sintagma ) Lovitură de berbec = creștere a presiunii unui lichid dintr - o conductă , produsă prin închiderea bruscă a unei supape . 6. ( Sport ) Ansamblu de mișcări rațional coordonate , folosit pentru manevrarea obiectului de joc , în vederea obținerii unui maxim de
MÂHNÍ , mâhnesc , vb . IV . Tranz . și refl . A cauza sau a simți o ( ușoară ) durere sufletească ; a ( se ) întrista , a ( se ) amărî , a ( se ) supăra . - Et .
MÂNCÁ , măn ? nc , vb . I . Tranz . 1. A mesteca un aliment în gură și a - l înghiți ; a folosi în alimentație , a consuma . 2. ( Despre animale și despre păsări sălbatice ) A rupe prada în bucăți , a sfâșia ( și a devora ) . 3. ( Despre insecte ) A pișca , a ciupi . 4. ( Precedat de un pron . pers . la acuz . ; despre corp sau despre părți ale corpului ) A produce o senzație de mâncărime . 5. A roade cu dinții un lucru necomestibil , a - și înfige dinții într - un lucru necomestibil . 6. Fig . A face să dispară ; a consuma , a nimici , a distruge . 7. Fig . ( Despre nenorociri , stări sufletești etc . ) A face pe cineva să sufere ; a consuma , a chinui . 8. Fig . A face cuiva rău ( pe ascuns ) ; a
MĂRGINÍT , - Ă , mărginiți , - te , adj . 1. Limitat , redus . 2. Fig . ( Despre oameni ) Lipsit de inteligență ; limitat , redus , prost ; ( despre calități intelectuale , sufletești etc . ) lipsit de agerime , de
MĂRÍME , mărimi , s . f . 1. Însușirea de a fi mare ; întindere , dimensiune , cantitate , volum . 2. Durată . 3. Strălucire , grandoare ; glorie , faimă . 4. ( Înv . ) Noblețe sufletească , mărinimie . 5. ( Înv . ) Mândrie , aroganță , trufie . - Mare + suf . -
MÁRE^2 , mări , s . f . Nume generic dat vastelor întinderi de apă stătătoare , adânci și sărate , de pe suprafața Pământului , care de obicei sunt unite cu oceanul printr - o strâmtoare ; parte a oceanului de lângă țărm ; p . ext . ocean . MÁRE^1 , mari , adj . I. ( Indică dimensiunea ) Care depășește dimensiunile obișnuite ; care are dimensiuni apreciabile ( considerate în mod absolut sau prin comparație ) . II. ( Indică cantitatea ) 1. Care este în cantitate însemnată ; abundent , mult ; numeros . 2. ( Despre numere sau , p . ext . , despre valori care se pot exprima numeric ) Care este în cantitate însemnată , ridicat . III. ( Arată rezultatul dezvoltării ființelor ) Care a depășit frageda copilărie ; care a intrat în adolescență ; care a ajuns la maturitate . IV. ( Indică durata ; despre unități de timp ) De lungă durată , îndelung , lung . V. ( Indică intensitatea ) 1. ( Despre surse de lumină și căldură ) Puternic , intens . 2. ( Despre sunete , voce , zgomote ) Puternic , ridicat . 3. ( Despre fenomene atmosferice ) Violent , aspru , năprasnic . Ger mare . 4. ( Despre ritmul de mișcare sau de deplasare ) Care a depășit viteza obișnuită ; crescut ( ca viteză ) , mărit . 5. ( Despre stări sufletești , sentimente , senzații etc . ) Intens , profund , tare . VI. ( Arată calitatea , valoarea ) 1. De valoare , de însemnătate deosebită ; ...
MIC , - Ă , mici , adj . 1. Care este sub dimensiunile obișnuite ; de proporții reduse . 2. Puțin numeros : redus , limitat . 3. ( Despre sunet , glas etc . ) Puțin intens ; slab , încet , stins ^2 . scăzut . 4. ( Despre zi , noapte etc . ) Care durează puțin ; scurt . 5. De vârstă fragedă ; nevârstnic ; tânăr . 6. Fără ( prea ) mare valoare ; neînsemnat , neimportant . 7. Fig . ( Despre oameni ) Lipsit de noblețe sufletească , de caracter ; meschin , josnic . 8. Care se află pe o treaptă inferioară într - o
MOROCĂNÓS , - OÁSĂ , morocănoși , - oase , adj . ( Despre oameni ) Ursuz , posomorât , tăcut , posac ; ( despre înfățișarea , manifestările oamenilor ) care trădează , exprimă o proastă dispoziție sufletească . - Morocăni + suf . -
NELINIȘTÍ , neliniștesc , vb . IV . Refl . și tranz . A - și pierde sau a face să - și piardă liniștea sufletească , a ( se ) umple de neliniște ; a ( se ) tulbura , a ( se ) frământa , a ( se )
NEPLĂCÉRE , neplăceri , ( 2 ) s . f . 1. Stare sufletească sau fiziologică produsă de ceva neplăcut ; lipsă de plăcere , p . ext . de simpatie pentru ceva sau pentru cineva ; silă , dezgust . 2. Necaz , supărare , nemulțumire îndurate de cineva . - Ne - +