Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TENDINȚĂ
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 124 pentru TENDINȚĂ.
HEBOÍD , - Ă , heboizi , - de , adj . ( Despre bolnavi ) Care se manifestă în special prin tendința de comitere a unor acte antisociale . [ Pr . : - bo -
... HEGEMONÍSM s . n . Supremație politică a unui stat asupra altor state ; tendință
HIDROMANÍE , hidromanii , s . f . ( Med . ) Tulburare psihică caracterizată prin tendința de sinucidere prin
... HIPERSOMNÍE , hipersomnii , s . f . ( Med . ) Tendință
... ILUSTRATIVÍSM s . n . 1. Calitatea a ceea ce este ilustrativ ; caracter ilustrativ . 2. Tendință
... IMAGÍSM s . n . Tendință
IMPRESIONÍSM s . n . Mișcare artistică apărută în a doua jumătate a sec . XIX , caracterizată prin renunțarea la contururile precise , la detalii , la clarobscur spre a reda cât mai sugestiv lumina ( în pictură ) , prin modelarea fragmentară a suprafețelor ( în sculptură ) , printr - o mare libertate a formelor , lărgirea cadrului tonal și subiectivitatea coloritului ( în muzică ) , prin tendința de a reda impresii fugitive , și cele mai intime nuanțe personale ( în literatură ) . [ Pr . : - si -
... IMPÚLSIE , impulsii , s . f . 1. Tendință , pornire spontană , involuntară , adesea cu caracter imperios , provocată de un factor psihologic , emoțional . 2. Mișcare imprimată unui corp de o forță exterioară . 3. Impuls ( 3 ...
INERȚÍE , inerții , s . f . 1. ( Fiz . ) Proprietate a corpurilor de a - și păstra starea de repaus sau de mișcare în care se află atât timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare . 2. Proprietate a unui sistem fizico - chimic sau tehnic de a reacționa slab sau cu întârziere la acțiunea factorilor externi . 3. Fig . Tendința unei persoane sau a unei colectivități de a rămâne în repaus , în inactivitate ; lipsă de energie , indolență , apatie . 4. ( Med . ; în sintagma ) Inerție uterină = lipsă de contracție și retractare a mușchiului uterin după
... INTIMÍSM s . n . Tendință
INTROVERSIÚNE s . f . ( Psih . ) Orientare a conștiinței către propriul eu ; tendința de a se închide în sine , neglijând lumea exterioară . [ Pr . : - si -