Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TERMINAT
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 123 pentru TERMINAT.
... FITUÍ , fituiesc , vb . IV . Tranz . și refl . ( Rar ) A ( se ) consuma ^1 , a ( se ) termina
FRAC , fracuri , s . n . Haină bărbătească de ceremonie din stofă neagră , în față scurtă până la talie , iar în spate terminată cu două cozi lungi și
FÚRCĂ , furci , s . f . 1. Unealtă agricolă formată dintr - o prăjină de lemn sau de oțel terminată cu doi sau trei dinți ( încovoiați ) , folosită pentru strângerea fânului , clăditul șirelor , strângerea gunoiului , a băligarului etc . s Expr . Parc - ar fi puse ( sau adunate ) cu furca , se spune despre lucruri așezate în dezordine , nesortate . 2. ( În sintagme ) Nume dat unor unelte sau obiecte asemănătoare cu furca ( 1 ) : a ) furca telefonului = partea aparatului de telefon pe care stă receptorul ; b ) furca pieptului = extremitatea inferioară a sternului , cu cele două cartilaje costale fixate de el ; lingura pieptului , lingurea ; c ) furca gâtului = extremitatea superioară a sternului , cu cele două clavicule fixate de el ; d ) furca puțului ( sau fântânii ) = stâlpul de care se sprijină cumpăna ; e ) furca scrânciobului = stâlpul orizontal de care este fixat scrânciobul ; f ) furca drumului = răspântie . 3. Vergea de lemn la capătul căreia se leagă caierul pentru a fi tors . 4. Furcărie . 5. Organ al mașinii de filat , cu ajutorul căruia se produce torsionarea fibrelor . 6. Fiecare dintre stâlpii groși de stejar de care se prind cosoroabele și care susțin acoperișul și pereții caselor țărănești din
... Tranz . A face , a prepara mâncare ( prin fierbere , prăjire etc . ) . 4. Tranz . și intranz . ( Reg . ) A sfârși , a termina
GÁTA adj . invar . ( Adesea adverbial ) 1. ( Despre lucruri ) A cărui confecționare , construire , realizare s - a îndeplinit ; isprăvit , terminat , sfârșit . 2. Care a făcut toate pregătirile pentru ceva ; pregătit . 3. Care este aproape să . . . , pe punctul de
GHIBÓRȚ , ghiborți , s . m . Pește de apă dulce , de culoare verde - măslinie , cu capul scurt și cu aripile dorsale contopite , terminate cu ghimpi ( Acerina cernua ) . [ Var . : ghigórț s . m . ] - Et .
GHÍMPE , ghimpi , s . m . I. 1. Fiecare dintre prelungirile tari și ascuțite care cresc pe tulpina , pe ramurile sau pe alte părți ale unor plante ; spin ^1 . 2. Fiecare dintre țepii care acoperă corpul unor animale ( în special corpul ariciului ) . II. 1. ( Bot . ; pop . ) Scaiete . 2. Compus : ghimpe - pădureț = arbust totdeauna verde , cu ramurile lățite și terminate printr - un spin , cu flori mici , verzi și cu fructe în formă de boabe roșii ( Ruscus aculeatus ) . III. ( Art . ) Numele a două dansuri populare românești ; melodie după care se execută fiecare dintre aceste
GÚLER , gulere , s . n . 1. Parte a unor obiecte de îmbrăcăminte care acoperă de jur împrejur gâtul sau cu care se termină o haină la gât . 2. Spumă care se formează la gura paharului de bere . 3. Porțiune dintr - o piesă cilindrică , conică etc . cu diametrul mai mare decât restul
IÁRBĂ , ierburi , ( 2 ) s . f . 1. Nume generic dat plantelor erbacee , anuale sau perene , cu părțile aeriene verzi , subțiri și mlădioase , folosite pentru hrana animalelor . 2. Buruieni de tot felul . 3. Pajiște . 4. Compuse : iarbă - de - mare = plantă erbacee cu frunze liniare și cu flori verzi , care crește pe fundul mării și ale cărei frunze uscate sunt folosite în tapițerie ; zegras ( Zostera marina ) ; iarba - broaștei = mică plantă acvatică , cu frunze rotunde , lucitoare , care ( datorită pețiolului lung ) plutesc la suprafața apei , și cu flori albe ( Hydrocharis morsus - ranae ) ; iarba - ciutei = plantă perenă din familia compozeelor , cu flori galbene dispuse în capitule ( Doronicum austriacum ) ; iarba - fiarelor = a ) plantă erbacee veninoasă , cu frunze opuse , acoperite cu peri , cu flori albe - gălbui ( Cynanchum vincetoxicum ) ; b ) ( în basme ) iarbă cu putere miraculoasă , cu ajutorul căreia se poate deschide orice ușă încuiată ; p . ext . putere supranaturală , care poate ajuta la ceva greu de obținut ; iarba - găii = plantă erbacee cu frunze dințate , acoperite cu peri aspri , cu flori galbene ( Picris hieracioides ) ; iarbă - creață = izmă - creață ; iarbă - deasă = plantă erbacee cu tulpini subțiri , cu frunze înguste și flori verzi , dispuse în panicule ( Poa nemoralis ) ; iarbă - grasă = plantă erbacee cu tulpina ramificată și întinsă pe pământ , ...
IGUANODÓN , iguanodoni , s . m . ( La pl . ) Gen de reptile fosile uriașe , bipede , din ordinul dinozaurienilor , cu corpul terminat printr - o coadă enormă , care le servea drept sprijin în timpul șederii pe loc ; ( și la sg . ) animal care face parte din acest
INEPUIZÁBIL , - Ă , inepuizabili , - e , adj . ( Adesea fig . ) Care nu poate fi epuizat , care nu se termină niciodată , neepuizabil ; p . ext . extrem de abundent , de bogat . [ Pr . : - pu -