Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TULBURARE
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 165 pentru TULBURARE.
... DIPLOPÍE , diplopii , s . f . Tulburare
... DISCROMÍE , discromii , s . f . ( Med . ) Tulburare
... DISFORÍE s . f . ( Med . ) Tulburare
... DISFÚNCȚIE , disfuncții , s . f . 1. ( Med . ) Tulburare a funcției unui organ , aparat sau sistem . 2. ( Tehn . ) Reducere a adaptării sau integrării unui subsistem la sistemul din care face ...
... DISGRAVIDÍE s . f . Tulburare
... DISLEXÍE , dislexii , s . f . ( Med . ) Tulburare
... DISPEPSÍE , dispepsii , s . f . Tulburare
DISTROFÍE , distrofii , s . f . Stare patologică constând în alterarea structurii unui țesut , a unui organ , a unui sistem sau a organismului , în urma tulburărilor de
... EMOȚIONÁRE , emoționări , s . f . Acțiunea de a ( se ) emoționa și rezultatul ei ; tulburare
EPILEPSÍE , epilepsii , s . f . Boală a sistemului nervos , caracterizată prin crize convulsive intermitente , însoțite de pierderea cunoștinței , de halucinații și de alte tulburări psihice ; pedepsie , boala copiilor , ducă - se - pe -
ERGOTÍNĂ , ergotine , s . f . Substanță otrăvitoare obținută din cornul - secarei , care provoacă tulburări nervoase , digestive , cardiace etc . și se întrebuințează în medicină ca hemostatic , mai ales în hemoragiile uterine ;