Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UMAN

 Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 92 pentru UMAN.

MONOGENISM

MONOGENÍSM s . n . Teorie antropologică care consideră că specia umană are origine

 

MONOTELISM

MONOTELÍSM s . n . ( Rar ) Doctrină religioasă care susține că Isus Cristos a întruchipat două naturi , una divină și una umană , dar o singură voință , cea

 

NOMADISM

NOMADÍSM s . n . Mod de viață al unei colectivități umane , caracterizat prin lipsa unei așezări

 

NOOSFERĂ

NOOSFÉRĂ s . f . ( Fil . ) Ansamblu al sistemelor de informație , cunoaștere și valorizare specifice ființei umane . [ Pr . : no -

 

NUDISM

... NUDÍSM s . n . Expunere ( în scop terapeutic ) a corpului uman

 

PAIDEIA

... PAIDEIA s . f . Concepție educativă în Grecia antică ce urmărea cultivarea spiritului uman

 

PARAZITOZĂ

... PARAZITÓZĂ , parazitoze , s . f . Invadare a unui organism uman

 

PELVIS

... PÉLVIS , pelvisuri , s . n . Parte a scheletului uman

 

PEPTONĂ

... de peptide sub formă de pulbere albă - gălbuie , cu miros caracteristic , cu gust amar - sălciu , solubil în apă sau în alcool diluat , asimilabil de organismul uman

 

PERONEU

... PERONÉU , peronee , s . n . Os lung și subțire al scheletului ( uman

 

PERSOANĂ

PERSOÁNĂ , persoane , s . f . 1. Individ al speciei umane , om considerat prin totalitatea însușirilor sale fizice și psihice ; ființă omenească , ins . 2. ( În sintagmele ) Persoană fizică = om considerat ca subiect cu drepturi și cu obligații și care participă în această calitate la raporturile juridice civile . Persoană juridică ( sau morală ) = organizație care , având o alcătuire de sine stătătoare și un patrimoniu propriu în vederea îndeplinirii unui anume scop admis de lege , este subiect cu drepturi și cu obligații , deosebit de persoanele fizice care intră în componența ei . 3. Categorie gramaticală specifică verbului și unor pronume ( personal , reflexiv , posesiv , de întărire ) , prin care se indică vorbitorul , interlocutorul și orice obiect , deosebit de vorbitor și de interlocutor ; fiecare dintre formele flexionare ale verbului și ale unor pronume prin care se indică raporturile de mai

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>