Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru USUC
Rezultatele 51 - 60 din aproximativ 178 pentru USUC.
DECAPSULÁ , decapsulez , vb . I . Tranz . 1. A separa capsulele de pe tulpinile de in recoltate și uscate , în vederea obținerii semințelor de in și a fibrelor textile ; a decortica . 2. A îndepărta , pe cale chirurgicală , membrana care învelește
DEZBÁTE^2 , dezbát , vb . III . Tranz . ( Pop . ) 1. A desface ceva care fusese bătut , fixat , prins în cuie ; a desprinde ceva de unde fusese bătut , înțepenit ( în cuie ) . 2. A afâna un pământ bătut , uscat , întărit . - Dez - + bate . DEZBÁTE^1 , dezbát , vb . III . Tranz . A discuta pe larg și adesea în contradictoriu o chestiune , o problemă etc . cu una sau mai multe persoane ; a supune ceva
DISAMÁRĂ , disamare , s . f . Fruct uscat care rezultă din gruparea a două
ECZÉMĂ , eczeme , s . f . Boală de piele , acută sau cronică , de natură infecțioasă sau alergică , caracterizată prin erupții , abcese , leziuni umede sau uscate ( însoțite de mâncărimi
EXSICATÓR , exsicatoare , s . n . Aparat de sticlă folosit în laborator pentru uscarea sau păstrarea în stare uscată a substanțelor cu ajutorul compușilor
EXTRÁCT , extracte , s . n . 1. ( Ieșit din uz ) Copie a unui act , scoasă dintr - un registru ( de stare civilă ) . 2. Substanță sau amestec de substanțe chimice preparat prin concentrarea până la un anumit grad a produselor extrase din diferite materii vegetale sau animale , proaspete sau
FÂN s . n . Iarbă cosită și uscată , servind ca nutreț pentru vite ;
FÁCHIE , fachii , s . f . ( Rar ) Făclie alcătuită dintr - un mănunchi de stuf uscat sau de fâșii de lemn , unse cu un material
FÉLDMAREȘAL , feldmareșali , s . m . Cel mai înalt grad militar în armatele ( de uscat ale ) unor țări ( Germania , Rusia , Anglia etc . ) ; persoană care deține acest grad . [ Acc . și :
FIÓRD , fiorduri , s . n . Golf maritim îngust , sinuos și intrat adânc în uscat , cu maluri abrupte și înalte . [ Pr . : fi -
FLOÁRE , flori , s . f . I. 1. Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată și care are de obicei o corolă frumoasă și variat colorată . 2. Orice plantă ( erbacee ) care face flori ( I 1 ) colorate . 3. Compuse : floarea - soarelui = plantă erbacee cu tulpina înaltă , cu floare mare , galbenă , îndreptată spre soare , cultivată pentru semințele ei oleaginoase ; sora - soarelui ( Helianthus annuus ) ; ( reg . ) floarea - brumei = brândușă ; ( reg . ) floare - domnească = a ) garoafă ; b ) garofiță - de - munte ; floare - de - colț sau floarea - reginei , floarea - doamnei = mică plantă erbacee , cu frunzele albicioase , pufoase și ascuțite , dispuse în jurul inflorescenței , care crește pe crestele stâncoase ale munților ; albumeală , albumiță , edelvais ( Leontopodium alpinum ) ; floare - de - leac = plantă cu flori galbene - aurii , cultivată ca plantă decorativă ( Ranunculus repens ) ; floarea - Paștelui = mică plantă erbacee a cărei tulpină face o singură floare , de culoare albă sau roz ( Anemona nemorosa ) ; flori - de - paie = plantă originară din Australia , cu flori dispuse în capitule de diferite culori , care par uscate ca paiele ; imortele ( Helichrysum bracteatum ) . II. P . anal . 1. Desen , broderie , cusătură în formă de floare ( I 1 ) . 2. Strat de mucegai care se formează la suprafața vinului , a laptelui acru etc . 3. ( ...