Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȚARĂ
Rezultatele 511 - 520 din aproximativ 587 pentru ȚARĂ.
SPĂTĂRÉL , spătărei , s . m . ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Dregător de rang mic care avea însărcinarea de a păzi ordinea la sate , în timp de pace , și atribuții militare , în timp de război . - Spătar ^2 + suf . -
SPĂTÁR^2 , spătari , s . m . ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Dregător la curtea domnească care purta la ceremonii sabia și buzduganul domnului , iar mai târziu avea comanda cavaleriei . SPĂTÁR^1 , spătare , s . n . Parte mai înaltă a unui scaun , fotoliu etc . , care servește pentru a sprijini spatele persoanei care stă pe ele ; rezemătoare , spetează . - Spată + suf . -
... etc . ) ; a se înfrâna , a se domina ; a avea stăpânire de sine . 4. Intranz . A domni într - o țară , a guverna , a conduce . 5. Tranz . Fig . ( Despre propriile idei , sentimente etc . ) A ține pe cineva sub influența sau ...
... adj . , s . m . și f . I. Adj . Care stăpânește , care ține sub stăpânirea sa . II. S . m . și f . 1. Persoană care domnește într - o țară
STAMBÓL , stamboli , s . m . Monedă de aur turcească , care a circulat și în țările românești în sec .
STÁROSTE , starosti , s . m . 1. Conducător al unei corporații , al unei bresle din trecut ; p . gener . conducător , șef , fruntaș . 2. Persoană care conducea în trecut ( în Moldova ) un ținut aflat la marginea țării . 3. ( Reg . ) Persoană trimisă oficial de un tânăr la părinții unei fete pentru a o cere în căsătorie ; pețitor ; p . ext . persoană care conduce ceremonia
STATHUDÉR , stathuderi , s . m . Guvernator al unei provincii și comandant militar în Țările de Jos ( în timpul stăpânirii
STÉMĂ , steme , s . f . 1. Semn convențional distinctiv , caracteristic și simbolic , al unei țări , al unui oraș , al unei dinastii etc . ; emblemă , blazon . 2. Coroană , diademă . 3. ( Înv . ) Piatră prețioasă . 4. Semn caracteristic , pată sau smoc de păr ( de altă culoare ) pe fruntea unor
STÓLNIC , stolnici , s . m . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Dregător care purta grija mesei domnești , fiind șeful bucătarilor , al pescarilor și al grădinarilor . 2. ( Pop . ) Persoană care conduce nunta și servește nuntașii la
STOLNICÉL , stolnicei , s . m . ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Dregător domnesc , subaltern al stolnicului , care strângea dijma din pește . - Stolnic + suf . -
... STRĂINĂTATE , străinătăți , s . f . 1. Țară , regiune situată dincolo de granițele propriei patrii . 2. Mediu străin în care se află cineva , departe de familie și de cunoscuți . [ Pr . : stră - i - . - Var ...