Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AU

 Rezultatele 511 - 520 din aproximativ 1325 pentru AU.

DOMINION

DOMINIÓN , dominioane , s . n . Nume mai vechi dat statelor din afara insulelor britanice care fac parte din Imperiul Britanic , având statut de suveranitate și egalitate în drepturi cu metropola . [ Pr . : - ni -

 

DOMNI

... A conduce un principat , o țară , o împărăție în calitate de domn ( 3 ) . 2. A o duce foarte bine , a nu avea

 

DOMNITOR

... DOMNITÓR , - OÁRE , domnitori , - oare , s . m . , adj . I. S . m . Domn ( 3 ) ; spec . titlu purtat de suveranii României între 1859 și 1881 ; persoanaă care avea

 

DORI

... DORÍ , doresc , vb . IV . Tranz . 1. . A fi stăpânit de tendința lăuntrică de a face , de a avea sau de a dobândi ceva ; a ține , a râvni , a năzui la ceva . 2. A ține ...

 

DORN

DORN , dornuri , s . n . 1. ( Tehn . ) Priboi ( 1 ) . 2. Unealtă de forma unei tije cilindrice sau conice , având rolul de a prinde , de a degaja , de a deplasa etc . o

 

DOUĂZECI

DOUĂZÉCI num . card . Număr având în numărătoare locul între nouăsprezece și douăzeci și

 

DREGĂTOR

DREGĂTÓR , dregători , s . m . ( În Țara Românească și în Moldova ) Demnitar la curtea domnească având atribuții în sfatul domnesc , în administrație , justiție , armată ; p . gener . conducător ; înalt funcționar [ Var . : ( înv . și reg . ) diregătór s . m . ] - Drege + suf . -

 

DREPT

... dintr - un stat . Drept penal . 2. Știință sau disciplină care studiază dreptul ( D 1 ) . 3. Putere , prerogativă legal recunoscută unei persoane de a avea o anumită conduită , de a se bucura de anumite privilegii etc . ; drit . 4. Răsplată , retribuție care i se cuvine cuiva pentru prestarea unei ...

 

DRUG

DRUG , drugi , ( 1 , 2 ) s . m . , druguri , ( 3 ) s . n . 1. S . m . Bară de fier sau de lemn având diverse întrebuințări ( în lucrări de construcții ) . 2. S . m . Fiecare dintre cele două lemne groase , sprijinite pe câte două picioare , care alcătuiesc patul sau corpul războiului de țesut manual . 3. S . n . Punct de broderie asemănător cu festonul , prin care se obțin pe cusătură linii ( dese și )

 

DRUMAȘ

DRUMÁȘ , drumași , s . m . ( Înv . și reg . ) Drumeț , călător . - Drum + suf . -

 

DRUMLIN

DRÚMLIN , drumline , s . n . Formă de relief de origine glaciară , având un contur eliptic . [ Acc . și :

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>