Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SERVIT
Rezultatele 511 - 520 din aproximativ 907 pentru SERVIT.
LITOTRITÓR , litotritoare , s . n . ( Med . ) Instrument care servește la efectuarea
LOCÁNDĂ , locande , s . f . Han ^2 , local în care se servesc băuturi ; ospătărie , birt . [ Var . : locántă s .
LÓCO^2 adv . ( Privitor la destinația unei scrisori , a unui colet etc . ) În aceeași localitate în care se află și expeditorul . LOCO ^1 - Element de compunere care înseamnă " loc " și care servește la formarea unor
LOCOMOBÍL , - Ă , locomobili , - e , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre mașini ) Care poate fi deplasat la locul de utilizare ( având roți , tălpi , patine etc . ) . 2. S . f . Mașină de forță deplasabilă pe roți , alcătuită dintr - un generator de abur care folosește paie . lemn etc . și un motor , care servește la punerea în mișcare a altor mașini ( agricole , forestiere
LÓGGIA s . f . 1. Galerie exterioară încorporată unei clădiri , acoperită și deschisă către exterior printr - un șir de arcade sprijinite pe coloane sau pe stâlpi . 2. Construcție de tipul loggiei ( 1 ) , independentă sau aparținând parterului unei clădiri , servind și ca
LOGO - - Element de compunere care înseamnă " cuvânt " , " vorbă " , " vorbire " și care servește la formarea unor
LUBRICATÓR , lubricatoare , s . n . Dispozitiv de forma unui tub montat deasupra instalației de siguranță de la capul sondei , care servește la efectuarea operației de
LUNÉTĂ , lunete , s . f . 1. Instrument optic alcătuit din mai multe lentile ( și prisme ) dispuse într - un tub și servind , în astronomie , în topografie , în tehnica militară etc . la observarea obiectelor depărtate . 2. Dispozitiv de sprijinire a pieselor lungi și subțiri , în timpul prelucrării lor la strung . 3. Element arhitectonic de forma unei bolți semicilindrice , folosit de obicei pentru amplasarea unei deschideri sau pentru crearea unui efect
LUSTRUITÓR , - OÁRE , lustruitori , - oare , subst . 1. S . m . și f . Persoană care efectuează operația de lustruire . 2. S . n . Instrument confecționat din oțel sau din bronz cromat , cu mâner de lemn , care servește în legatorie la lustruirea legăturilor de piele . [ Pr . : - tru - i - ] - Lustrui + suf . -
MĂSEÁ , măsele , s . f . 1. Fiecare dintre dinții mari ( terminați cu o suprafață plată ) fixați în partea posterioară a maxilarelor , după canini , la om și la unele animale , servind la zdrobirea și la măcinarea alimentelor ; molar ^1 . 2. Compus : ( Bot . ) măseaua - ciutei = mică plantă erbacee din familia liliaceelor , cu flori roșii , cu frunze pătate roșu - brun ( Erythronium dens canis ) . 3. Nume dat mai multor obiecte sau părți de obiecte asemănătoare , ca formă sau ca funcție , cu măseaua ( 1 ) ( la roata morii , la grindeiul de la piuă , la grapă , leucă , tălpile saniei , bocanci
MĂSURĂTÓR , - OÁRE , măsurători , - oare , adj . , subst . 1. Adj . ( Rar ) Care măsoară ; cu care se măsoară . 2. S . m . și f . Persoană care măsoară ceva ; spec . lucrător care efectuează operații de măsurare . 3. S . n . și f . Nume dat unor obiecte care servesc la