Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CARACTER

 Rezultatele 521 - 530 din aproximativ 790 pentru CARACTER.

OPȚIONAL

... OPȚIONÁL , - Ă , opționali , - e , adj . Cu caracter

 

OPERAȚIONALITATE

OPERAȚIONALITÁTE s . f . Caracterul a ceea ce este operațional . [ Pr . : - ți - o - ] - Operațional + suf . -

 

OPORTUNITATE

OPORTUNITÁTE s . f . Caracterul a ceea ce este

 

OPTIMAL

... OPTIMÁL , - Ă , optimali , - e , adj . ( Cu caracter

 

OPUS

ÓPUS^1 , opusuri , s . n . ( Muz . ) Termen care denumește , împreună cu un număr de clasificare , o operă a unui compozitor , potrivit succesiunii cronologice a lucrărilor sale . [ Scris și ( prescurtat ) : op ] OPÚS^2 , - Ă , opuși , - se , adj . 1. Care este așezat în fața cuiva sau a ceva , în partea dimpotrivă ; p . ext . ( despre fenomene , caractere , legi ) care nu se poate împăca cu altul ; contrar , potrivnic . 2. ( Mat . ; despre unghiuri ) Care este așezat , într - o figură geometrică , în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi ; ( despre laturi ) care este așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre

 

ORAJOS

... ORAJÓS , - OÁSĂ , orajoși , - oase , adj . ( Met . ; despre fenomene atmosferice ) Cu caracter

 

ORALITATE

... ORALITÁTE s . f . 1. Calitate a stilului unei scrieri beletristice de a părea vorbit , dând expunerii un caracter spontan și viu atât în dialogurile care notează particularitățile vorbirii personajelor , cât și în narațiunea propriu - zisă ; ansamblu de particularități ale limbii vorbite , ale graiului ...

 

ORDINE

... ÓRDINE , ordini , s . f . 1. Dispoziție , succesiune regulată cu caracter spațial , temporal , logic , moral , estetic ; organizare , înșiruire , rând , rânduire , orânduială . 2. Așezare a unor obiecte potrivit unor cerințe de ordin practic și estetic ...

 

ORGANICITATE

... ORGANICITÁTE s . f . ( Fil . ) Caracter

 

ORGIAC

... ORGIÁC , - Ă , orgiaci , - ce , adj . ( Rar ) Cu caracter

 

ORTOGENEZĂ

ORTOGENÉZĂ s . f . Dezvoltare tot mai accentuată a unor caractere în generațiile care se

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>