Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LOCUL

 Rezultatele 531 - 540 din aproximativ 1409 pentru LOCUL.

DEPRESIUNE

DEPRESIÚNE , depresiuni , s . f . I. 1. Formă de relief situată la un nivel mai jos decât regiunile înconjurătoare . 2. Vârtej de aer în care presiunea aerului este mai mică decât în regiunile vecine și care aduce timp nefavorabil în locurile pe unde trece . II. Fig . Stare sufletească ( patologică ) de tristețe ( asociată cu neliniște ) ; descurajare , deprimare . III. ( Ec . pol . ) Fază a ciclului economic , posterioară crizei economice , în care producția se menține la un nivel scăzut , mărfurile se vând greu și la prețuri scăzute , în condițiile în care rămâne redusă și puterea de cumpărare a populației . [ Pr . : - si -

 

DEPUNE

... A lăsa un obiect din mână , punându - l undeva . 2. Tranz . ( Despre animale care se înmulțesc prin ouă ) A elimina ouăle ( la loc potrivit ) . 3. Refl . ( Despre substanțe solide aflate în stare de suspensie sau dizolvate într - un lichid ) A se așeza la fund , formând sedimente ...

 

DERANJAT

... DERANJÁT , - Ă , deranjați , - te , adj . Care este în dezordine , în neorânduială ; răvășit , răscolit ; mutat de la loc

 

DERBI

... DÉRBI , derbiuri , s . n . 1. Cursă specială de trap sau de galop a celor mai buni cai de trei ani , care are loc

 

DERDELUȘ

... DERDELÚȘ , derdelușuri , s . n . Loc

 

DERMATITĂ

... dermită . 2. Boală de piele periodică , la cabaline , ce se manifestă sub formă de răni care apar vara , se închid iarna și reapar , în același loc

 

DEROBA

... cai ) A părăsi brusc direcția impusă de călăreț în momentul când nu poate trece de un obstacol ; a se întoarce în loc

 

DESCĂLECA

... da jos de pe cal . 2. ( Termen folosit mai ales de cronicari în legătură cu întemeierea țărilor românești ) A se așeza într - un loc

 

DESCHIZĂTURĂ

... DESCHIZĂTÚRĂ , deschizături , s . f . Loc

 

DESCLEȘTA

DESCLEȘTÁ , descleștéz , vb . I . Tranz . și refl . 1. A ( se ) desface , a ( se ) degaja dintr - o strânsoare , dintr - o încleștare . 2. A ( se ) desprinde , a ( se ) smulge cu greu din locul unde se află fixat . - Des ^1 - + [ în ]

 

DESCUSUT

DESCUSÚT , - Ă , descusuți , - te , adj . ( Despre o cusătură ; p . ext . despre un lucru cusut ) Cu ața ruptă , destrămat în locul unde a fost cusut ; a cărui cusătură este desfăcută . - V.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>