Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OBIECTE

 Rezultatele 531 - 540 din aproximativ 1456 pentru OBIECTE.

CUIER

CUIÉR , cuiere , s . n . Suport de lemn sau metal , mobil sau fixat în perete , prevăzut cu mai multe cârlige sau brațe , de care se atârnă diverse obiecte și accesorii de îmbrăcăminte . [ Pr . : cu - ier ] - Cui + suf . -

 

CULCA

... a se odihni sau a face să adoarmă sau să se odihnească ) . 2. Tranz . A pune , a așeza un obiect , o parte a corpului etc . pe ceva sau pe cineva . 3. Tranz . ( În expr . ) A culca la pământ = a doborî ...

 

CULME

CÚLME , culmi , s . f . 1. Partea cea mai de sus , prelungită orizontal , a unui munte sau a unui deal ; vârf , culmiș . 2. Fig . Gradul cel mai înalt la care se poate ajunge ; apogeu . 3. ( Pop . ) Prăjină lungă în casele țărănești , fixată orizontal de grinzi , de care se atârnă haine , obiecte casnice

 

CUMPĂNĂ

... unul dintre cele două versante . Cumpăna nopții = miezul nopții . 5. Nume dat unor instrumente folosite la verificarea direcției orizontale sau verticale a unui obiect

 

CUMPĂRĂTURĂ

... CUMPĂRĂTÚRĂ , cumpărături , s . f . Faptul de a cumpăra ; ( concr . ) obiect

 

CUNOAȘTE

CUNOÁȘTE , cunósc , vb . III . 1. Tranz . A lua cunoștință de obiectele și de fenomenele înconjurătoare , reflectate în conștiință ; a stabili în chip obiectiv natura , proprietățile unui lucru , relațiile dintre fenomene , a le da o interpretare conformă cu adevărul . 2. Tranz . A avea sau a dobândi cunoștințe pe baza studiului , experienței ; a fi luat cunoștință de ceva . 3. Tranz . A ști , a afla cine este cineva , a identifica ceva ; a fi făcut ( personal ) cunoștință cu cineva . 4. Refl . A se băga de seamă , a se remarca , a se descoperi . 5. Tranz . A admite adevărul ; a nu tăgădui . 6. Intranz . ( Rar ) A - și arăta recunoștința pentru ceva ; a răsplăti . 7. Tranz . A admite calitatea sau titlul cuiva . 8. Tranz . A - și da seama de ceva ; a înțelege , a

 

CURĂȚĂTORIE

CURĂȚĂTORÍE , curățătorii , s . f . 1. Atelier în care se curăță ( chimic ) obiecte de îmbrăcăminte sau de uz casnic confecționate din țesături ; spălătorie chimică . 2. Atelier în care se efectuează curățarea pieselor turnate . [ Var . : curățitoríe s . f . ] - Curățat + suf . -

 

CURĂȚA

... A ( se ) vindeca de o boală ( de piele ) . 3. Tranz . A îndepărta asperitățile , depunerile , materialele nefolositoare de pe o piesă , de pe un obiect , de pe un teren etc . , în vederea recondiționării , îmbunătățirii aspectului său pentru unele operații tehnologice ulterioare . II. Fig . 1. Tranz . și refl . A ( se ...

 

CURELĂRIE

CURELĂRÍE^2 , curelării , s . f . 1. Atelierul curelarului sau secție dintr - o întreprindere unde se lucrează și se repară curele și alte articole de piele ; magazin unde se vând astfel de articole . 2. Obiecte fabricate din piele ; p . ext . mulțime de curele . - Curea + suf . - ărie . CURELĂRÍE^1 s . f . Meșteșugul sau meseria curelarului . - Curelar + suf . -

 

CUSTODIE

... CUSTODÍE , custodii , s . f . Pază , păstrare ( și administrare ) a unui obiect

 

CUTĂ

... CÚTĂ , cute , s . f . 1. Îndoitură ( adâncă ) într - un obiect

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>