Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CORP
Rezultatele 541 - 550 din aproximativ 1246 pentru CORP.
FLĂCĂRÁIE s . f . 1. Flacără mare ; vâlvătaie , pălălaie , flăcărie . 2. Flăcări produse de arderea hidrogenului degajat din corpuri în descompunere și care apar uneori pe pământ , mai ales deasupra locurilor mocirloase . - Flacără + suf . -
FLĂMÂNZÁRE , flămânzări , s . f . ( Reg . ; la unele animale ) Partea scobita a corpului cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului ; deșert . - Flămânzi ( pl . lui flămând ) + suf . -
... FLAMBÁ , flambez , vb . I . Tranz . 1. A trece un obiect neinflamabil prin flacără în scopul sterilizării . 2. A încovoia un corp
... FLAMBÁJ , flambaje , s . n . 1. Flambare . 2. Încovoiere a unui corp
... FLÁNȘĂ , flanșe , s . f . 1. Bordură la capătul unei piese , făcând sau nu corp comun cu piesa , care constituie organul de legătură , de obicei prin șuruburi , cu o altă piesă . 2. Piesă plată care servește la îmbinarea etanșă în ...
FLÉȘĂ , fleșe , s . f . 1. Acoperiș foarte înalt , în formă de piramidă sau de con , folosit , mai ales în evul mediu , la construcțiile monumentale ale bisericilor . 2. Partea din spate a afetului unui tun . 3. Procedeu ofensiv la scrimă , constând din deplasarea energică și rapidă a corpului
... FLEAȘC interj . Cuvânt care redă sunetul produs la lovirea unui corp
FLOTÁBIL , - Ă , flotabili , - e , adj . 1. ( Despre corpuri ) Care poate pluti la suprafața unui lichid ; plutitor ( 1 ) . 2. ( Despre ape curgătoare ) Care permite deplasarea
FLOTÁRE , flotări , s . f . 1. Acțiunea de a flota și rezultatul ei ; flotație . 2. Fiecare dintre mișcările ritmice de gimnastică în care corpul , întins aproape de pământ , este ridicat și coborât prin extensiunea și îndoirea brațelor aflate cu palmele pe sol ; flotație (
FLOTÓR , flotoare , s . n . Nume dat unor obiecte care plutesc la suprafața apei , destinate să efectueze măsurători sau reglaje ori să susțină la suprafață corpuri submersibile ;
FLÚTURE , fluturi , s . m . 1. Nume generic dat insectelor din ordinul lepidopterelor , care au corpul bombat sau alungit și catifelat , patru aripi membranoase , acoperite cu solzi mărunți de culori diferite și un aparat bucal adaptat pentru supt , a căror larvă este o omidă . 2. ( La pl . ) Disc de metal mic și sclipitor , care se coase ca ornament pe unele obiecte de îmbrăcăminte ( femeiești ) ; fluturaș , paietă . 3. ( Tehn . ) Disc care se rotește în jurul unui diametru și care , montat într - o conductă , servește la reglarea cantității de carburant care intră într - un carburator . 4. ( Sport ) Procedeu tehnic de înot caracterizat prin mișcarea simetrică și simultană a brațelor , asemănător cu fluturarea unor aripi : probă de înot în care se folosește acest procedeu . [ Var . : flútur s . m . ] - Probabil