Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ELEMENT

 Rezultatele 541 - 550 din aproximativ 810 pentru ELEMENT.

PAN

... PAN ^2 , pani , s . m . Denumire dată ( în evul mediu ) nobililor polonezi sau , p . gener . , marilor boieri români ; persoană care purta acest titlu . PAN ^1 - Element

 

PANĂ

PÁNĂ^2 , pene , s . f . 1. Oprire accidentală a funcționării unei mașini , a unui mecanism , a unui vehicul . 2. Situație în care se află o navă cu vele care are vânt din față și nu poate înainta . PÁNĂ^1 , pene , s . f . I. 1. Fiecare dintre formațiile epidermice cornoase care acoperă corpul păsărilor , servind la protecția lui și la zbor , compusă dintr - un cotor pe care sunt așezate simetric , de - o parte și de alta , fire ( pufoase ) . 2. ( La pl . ) Pene ^1 ( I 1 ) de pasăre sau fire pufoase desprinse de pe cotoarele acestora , care servesc la umplerea pernelor , a saltelelor etc . ; p . ext . așternut ( moale ) de pat ( cu pene ) , fulgi etc . ) . 3. Pană ^1 ( I 1 ) de gâscă , ascuțită și despicată la vârf , întrebuințată altădată ca instrument de scris cu cerneală ; p . gener . toc de scris , condei ; ceea ce servește la scris . 4. Dispozitiv făcut din cotor de pană ^1 ( I 1 ) , care servește să țină cârligul undiței la adâncimea dorită . 5. Podoabă din pene ^1 ( I 1 ) , care se poartă la pălărie , în păr etc . 6. ( În sintagma ) Categorie pană = categorie în care intră boxerii între 54 și 57 ...

 

PANDANTIV

... PANDANTÍV , pandantive , s . n . 1. Bijuterie care se poartă la gât , atârnată de un lănțișor sau de o panglică . 2. Element

 

PANMIELOFTIZIE

PANMIELOFTIZÍE s . f . Boală a măduvei osoase caracterizată prin scăderea până la dispariție a celulelor care fabrică elementele celulare ale sângelui . [ Pr . : - mi -

 

PANPSIHISM

PANPSIHÍSM s . n . Concepție potrivit căreia toate elementele din natură ar fi înzestrate cu

 

PAR

... etc . ) Divizibil cu numărul doi . PAR ^1 , pari , s . m . 1. Bucată de lemn lungă și ( relativ ) groasă , de obicei ascuțită , folosită mai ales ca element

 

PARALEXEM

PARALEXÉM , paralexeme , s . n . ( Lingv . ) Formație lexicală constituită din două elemente care nu formează un

 

PARAMENT

... PARAMÉNT , paramente , s . n . Partea exterioară finită a unei construcții , a unui element

 

PARATACTIC

... PARATÁCTIC , - Ă , paratactici , - ce , adj . Care este exprimat prin parataxă ; care alcătuiește o parataxă sau un element

 

PARTICULĂ

... PARTÍCULĂ , particule , s . f . 1. Parte foarte mică dintr - o substanță , dintr - o materie . 2. ( Lingv . ) Afix sau alt element

 

PENTACLORURĂ

PENTACLORÚRĂ , pentacloruri , s . f . ( Chim . ) Clorură a elementelor

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>