Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DREAPTA

 Rezultatele 551 - 560 din aproximativ 762 pentru DREAPTA.

PLAGIAT

... 2 , - Ă , plagiați , - te , adj . ( Despre opere literare , artistice sau științifice ) Care a fost însușit ( integral sau parțial ) de la altcineva și prezentat drept

 

PLASTOGRAF

... PLASTOGRÁF , - Ă , plastografi , - e , s . m . și f . Persoană care falsifică documente sau semnături pe documente , dându - le drept

 

PLATĂ

... plăți , s . f . 1. Faptul de a plăti o sumă de bani datorată ; achitare . 2. Sumă de bani dată cuiva pentru munca depusă , drept contravaloare a unui obiect cumpărat , a folosinței unui lucru etc . 3. Răsplată ( morală ) cu care cineva este recompensat pentru faptele sale ...

 

PLEBE

PLÉBE s . f . 1. ( În Roma antică ) Categorie socială de oameni liberi fără o activitate permanentă , care trăiau din câștiguri întâmplătoare și din distribuții făcute de stat . 2. ( În evul mediu ) Pătura cea mai săracă a populației orășenești din apusul Europei , aflată în afara ierarhiei feudale și care , alături de țărănime , a avut un rol important în revoluțiile din sec . XVI - XVII . 3. ( Livr . ) Pătură socială fără drepturi , asuprită și exploatată ; p . ext . mulțime ,

 

PLIERE

PLIÉRE , plieri , s . f . Acțiunea de a plia . 1. Operație manuală sau mecanizată de îndoire și de așezare în pliuri a hârtiei sau a materialelor textile ; pliaj . 2. Îndoire cu 180� a unei table de - a lungul unei linii drepte sau curbe . [ Pr . : pli - e - ] - V.

 

POLAR

POLÁR , - Ă , polari , - e , adj . , s . f . 1. Adj . Privitor la cei doi poli ^1 ai Pământului , de la poli ^1 , caracteristic polilor ^1 ; din regiunea sau din zona polilor ^1 . 2. Adj . Privitor la polii ^1 unui magnet sau ai unei pile electrice . 3. Adj . ( Mat . ; în sintagma ) 4. Adj . ( Fil . ) Care se află într - un raport de polaritate , care prezintă polaritate . 5. S . f . Locul geometric al punctelor conjugate armonic cu un punct dat în raport cu cele două puncte în care o dreaptă variabilă ce trece prin punctul dat intersectează conica

 

POLIGAMIE

POLIGAMÍE s . f . Formă de căsătorie apărută o dată cu sclavia patriarhală , întâlnită și astăzi la unele popoare de religie mahomedană , în care un bărbat are dreptul să se căsătorească în același timp cu mai multe femei ; situație în care se găsește un

 

POLIGON

POLIGÓN , poligoane , s . n . 1. ( Geom . ) Suprafață plană mărginită de mai multe segmente de linii drepte , numite laturi . 2. ( Uneori cu determinarea " de tragere " ) Teren special amenajat în cuprinsul căruia se fac exerciții și se execută trageri cu arme de foc . 3. Teren amenajat pentru deprinderea conducerii

 

POPORANISM

... POPORANÍSM s . n . 1. Curent social - politic de la sfârșitul sec . XIX și începutul sec . XX , care considera țărănimea drept

 

POSESIUNE

POSESIÚNE , posesiuni , s . f . 1. Faptul de a poseda ( 1 ) ; stăpânire a unui lucru ; dreptul de a se folosi , de a dispune de ceva . 2. ( Înv . ) Proprietate ( de pământ ) ; moșie . 3. Țară slab dezvoltată , lipsită de independență , stăpânită de un stat mai puternic ; colonie . [ Pr . : - si - u - . - Var . : posésie s .

 

PRADĂ

... răpită , ajunsă în puterea cuiva . 4. Vietate care servește ca hrană animalelor sălbatice carnivore sau păsărilor răpitoare ; p . ext . vânat ; p . gener . orice poate servi drept

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>