Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AȚI

 Rezultatele 561 - 570 din aproximativ 1325 pentru AȚI.

FLUTURAȘ

FLUTURÁȘ , fluturași , s . m . 1. Diminutiv al lui fluture ; fluturel . 2. ( La pl . ) Fluture ( 2 ) . 3. Bandă de hârtie care cuprinde un text menit să înlocuiască , să rectifice sau să completeze un pasaj dintr - o lucrare . - Fluture + suf . -

 

FOARFECE

FOÁRFECE , foarfece , s . n . 1. Unealtă sau mașină unealtă pentru tăiat , acționată manual sau mecanic , compusă din două lame tăioase suprapuse , având fiecare câte un mâner inelar și fiind unite între ele la mijloc cu un șurub . 2. ( Ec . ; în sintagma ) Foarfeca sau foarfecele prețurilor = decalaj între diferite prețuri . 3. Nod marinăresc format din două sau din trei bucle , folosit la legarea unei parâme . 4. ( Bot . ; în compusul ) Foarfeca - bălții = plantă acvatică ( submersă ) , cu frunze rigide dințate , cu flori albe , deschise la suprafața apei ( Stratiotes aloides ) . - [ Var . : foárfecă , foarfeci , s . f . , foárfec s .

 

FOLOSI

... 2. Intranz . ( Construit cu dativul ) A fi de folos , a ajuta ( cuiva ) ; a servi . 3. Refl . A avea

 

FONON

FONÓN , fononi , s . m . Particulă fictivă asociată vibrațiilor care se propagă prin masa unui corp cristalin , având frecvențe comparabile cu cele ale

 

FORFECUȚĂ

FORFECÚȚĂ , forfecuțe , s . f . 1. Diminutiv al lui foarfece ; foarfece mic ( pentru tăiat unghiile ) . 2. Pasăre mică , cu penele cărămizii , cu ciocul puternic având vârfurile încrucișate ca niște foarfece ( Loxia curvirostra ) . - Foarfece + suf . -

 

FORMIC

FÓRMIC , - Ă , formici , - ce , adj . Acid formic ( În sintagmele ) = acid organic corosiv , lichid , incolor , volatil , care se găsește în corpul furnicilor roșii , în frunzele de urzică etc . și care se prepară și pe cale chimică , având întrebuințări în industria textilă , farmaceutică și în tăbăcărie . Aldehidă formică v .

 

FOST

FOST , - Ă , foști , - ste , adj . ( Despre oameni ) Care a avut o calitate , o funcție , un rang , un nume etc . pe care nu - l mai are . V.

 

FRUNTAȘ

FRUNTÁȘ , - Ă , fruntași , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care este în frunte într - un domeniu de activitate și care poate servi de exemplu . 2. S . m . și f . Denumire a gradului militar dintre ostaș și caporal ; persoană care are acest grad . - Frunte + suf . -

 

FUȘTAȘ

FUȘTÁȘ , fuștași , s . m . ( În Țară Românească și în Moldova ) Soldat înarmat cu o fuște , care făcea parte din garda personală a domnilor până în sec . XIX ; lăncier . - Fuște + suf . -

 

FUGHETĂ

FUGHÉTĂ , fughete s . f . ( Muz . ) Fugă ^2 de proporții mai reduse , având un caracter mai

 

FUIORAȘ

FUIORÁȘ , fuiorașe , s . n . Diminutiv al lui fuior . [ Pr . : fu - io - ] - Fuior + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>