Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BUN

 Rezultatele 561 - 570 din aproximativ 622 pentru BUN.

STRATIFICARE

STRATIFICÁRE , stratificări , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) stratifica și rezultatul ei ; stratificație . 2. Așezare a semințelor de pomi fructiferi și a butașilor în straturi de pământ care alternează cu straturi de nisip , de rumeguș , de turbă , pentru a asigura o bună păstrare sau a favoriza și a stimula germinarea sau

 

SUBARENDA

... SUBARENDÁ , subarendéz , vb . I . Tranz . A da sau a lua în arendă exploatarea unui bun

 

SUBARENDAȘ

... SUBARENDÁȘ , subarendași , s . m . Persoană care ia în arendă exploatarea unui bun

 

SUBROGA

... SUBROGÁ , subrog , vb . I . Tranz . ( Jur . ) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligații ; a înlocui un bun

 

SUCCEDA

SUCCEDÁ , succéd , vb . I . 1. Intranz . A urma imediat după altcineva sau după altceva ( în spațiu , în timp ) . 2. Intranz . și tranz . A prelua funcția sau bunurile cuiva prin succesiune ; a moșteni . [ Var . : ( rar ) succéde vb .

 

SUCULENT

... SUCULÉNT , - Ă , suculenți , - te , adj . Cu mult suc , zemos , hrănitor ; p . gener . bun

 

SUFICIENT

SUFICIÉNT , - Ă , suficienți , - te , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care este în cantitate satisfăcătoare , atât cât trebuie ; destul , de ajuns , satisfăcător . 2. ( Despre oameni ) Care are o părere foarte bună și nejustificată despre sine ; plin de sine , înfumurat , îngâmfat , vanitos . [ Pr . : - ci -

 

SULTANIN

SULTANÍN , - Ă , sultanini , - e , adj . , subst . 1. Adj . ( Despre fructe , legume ) De cea mai bună calitate , de soi . 2. S . f . Soi de viță de vie cultivat pentru producerea stafidelor . 3. S . m . Veche monedă turcească de

 

SUPERFIN

SUPERFÍN , - Ă , superfini , - e , adj . De cea mai bună calitate , foarte fin ; superior . - Super - + fin . Cf . fr . %

 

SUPERIOR

SUPERIÓR , - OÁRĂ , superiori , - oare , adj . 1. Care ocupă un loc în spațiu deasupra altuia ; de sus . 2. Care are sau ocupă un rang sau o demnitate mai mare în raport cu altcineva . 3. Care este de calitate mai bună ; care se distinge de ceilalți prin merite deosebite . [ Pr . : - ri -

 

SUPERSTIȚIE

SUPERSTÍȚIE , superstiții , s . f . Prejudecată care decurge din credința în spirite bune și rele , în farmece și vrăji , în semne prevestitoare , în numere fatidice sau în alte rămășițe ale animismului și ale magiei ; p . ext . practică

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>