Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CĂRUI
Rezultatele 581 - 590 din aproximativ 1272 pentru CĂRUI.
... INELÁR , - Ă , inelari , - e , adj . , s . m . , s . n . 1. Adj . Care are aspectul unui inel ( 1 ) . 2. S . m . Fluture dăunător , de culoare galbenă - cafenie , care depune ouă în formă de inel ( 1 ) pe ramurile pomilor fructiferi și ale stejarilor și a cărui larvă provoacă mari pagube ( Malacosoma neustria ...
... INEXPERIMENTÁT , - Ă , inexperimentați , - te , adj . ( Despre persoane ) Căruia îi lipsește experiența , nedeprins ; care
INFLORESCÉNȚĂ , inflorescențe , s . f . Ansamblu de flori dispuse pe un ax sau pe un complex de axe în diferite moduri , specifice diferitelor familii de plante cărora le
INFRAACÚSTIC , - Ă , infraacustici , - ce , adj . ( Fiz . ; despre vibrații acustice ) A cărei frecvență se află sub limita inferioară a domeniului de
... INFUZÓR^2 , infuzoare , s . n . Recipient de metal , de porțelan etc . cu capac , în care se prepară infuziile . INFUZÓR^1 , infuzori , s . m . ( La pl . ) Clasă de protozoare care au corpul acoperit de cili , cu ajutorul cărora se deplasează ; ciliat ; ( și la sg . ) animal care
INJURIÁT , - Ă , injuriați , - te , adj . Căruia i s - a adus o injurie . [ Pr . : - ri - at ] - V.
... INOCÉNT , - Ă , inocenți , - te , adj . Curat la suflet , căruia nu i se poate imputa nimic ; care
... INSECTIVÓR , - Ă , insectivori , - e , adj . , s . n . 1. Adj . , s . n . ( Animal ) care se hrănește cu insecte . 2. S . n . ( La pl . ) Ordin de mamifere , de talie în general mică , cu dinți ascuțiți , a căror hrană ...
... INSOLVABILITÁTE , insolvabilități , s . f . Situație în care se află un debitor ale cărui bunuri sunt de o valoare mai mică decât totalitatea obligațiilor care
INSTITUȚIONALÍSM s . n . Doctrină economică apărută în deceniile al treilea și al patrulea ale sec . XX , ai cărei reprezentanți consideră că economia politică trebuie să aibă ca obiect studierea anumitor categorii politice și juridice , precum și unele fenomene social - economice , denumite impropriu " instituții " . [ Pr . : - ți -
... INSTRUMÉNT , instrumente , s . n . 1. Unealtă , aparat cu ajutorul căruia se efectuează o anumită operație . 2. Fig . Persoană , forță , lucru , fapt de care se servește cineva pentru atingerea unui scop . 3. ( În sintagmele ) Instrument gramatical = cuvânt cu funcțiune exclusiv gramaticală și care nu se poate întrebuința singur în vorbire , ci numai împreună cu cuvintele pe care le leagă , exprimând raporturi sintactice ; unealtă gramaticală . Instrument de ratificare = document special prin care