Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNLOCUIT
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 84 pentru ÎNLOCUIT.
PROTÉZĂ , proteze , s . f . 1. Aparat sau piesă medicală care înlocuiește un organ , un membru , o parte dintr - un membru amputat sau un conduct natural al corpului omenesc ori pe care se fixează o dantură falsă . 2. ( Fon . ) Apariție accidentală a unei vocale la începutul unui cuvânt care începe cu o consoană , fără a se schimba înțelesul
PROVIZÓRIU , - IE , provizorii , adj . ( Adesea adverbial ) Care durează sau este destinat să dureze un timp limitat , după care urmează să fie înlocuit ; temporar , vremelnic ,
... se îndoi . A pune la socoteală = a socoti , a îngloba . A pune în loc = a înlocui . A pune iscălitura = a iscăli . A pune rămășag ( sau pariu ) = a paria . A pune aprobarea ...
RAȘCHÉTĂ , rașchete , s . f . 1. Daltă încovoiată cu care se rade vopseaua și rugina de pe o piesă metalică sau de pe un vas . 2. Perie având cuie în loc de peri și care servește la rașchetarea tencuielilor . 3. Unealtă în formă de perie de bordaj , la care perii sunt înlocuiți cu o bucată prismatică de cauciuc , folosită la curățarea punții . 4. Răzuitor pentru
... REBANDAJÁ , rebandajez , vb . I . Tranz . A înlocui
... vb . I . 1. Tranz . A dota cu sisteme mecanice , informatice sau mixte , cu roboți procesul de producție în scopul de a înlocui
SĂU , SA , săi , sale , pron . pos . , adj . pos . ( Precedat de art . " al " , " a " , " ai " , " ale " când este pronume , când stă , ca adjectiv , pe lângă un substantiv nearticulat sau când este separat de substantiv prin alt cuvânt ) 1. Pron . pos . ( Înlocuiește numele unui obiect posedat de cel despre care se vorbește , precum și numele acestuia ) Costumul meu se aseamănă cu al său . 2. Adj . pos . Care aparține persoanei despre care se vorbește sau de care această persoană este legată printr - o relație de proprietate . Cartea sa . 3. Pron . pos . ( La m . pl . ) Familia , rudele , prietenii etc . persoanei despre care se vorbește ; ( la m . sg . ) soțul persoanei despre care se vorbește . Au venit ai săi la mine . 4. Adj . pos . Care arată o dependență , o filiație , o înrudire etc . cu persoana despre care se vorbește . Sora sa . 5. Pron . pos . ( La f . pl . ) Treburile , preocupările , obiceiurile , spusele persoanei despre care se vorbește . Dintr - ale sale nu - l poate scoate nimeni . 6. Adj . pos . Care este spus , făcut , suportat etc . de cel despre care se vorbește . Durerea sa . [ Reg . și fam . , enclitic : - so , - su , -
... SCHIMBÁ , schimb , vb . I . 1. Tranz . A înlocui un lucru cu altul sau pe cineva cu altcineva ( de aceeași natură ) . 2. Tranz . A ceda un lucru , un bun , pentru a ...
SCOÁRȚĂ , scoarțe , s . f . 1. Înveliș extern ( gros și tare ) al trunchiului și al crengilor unui copac sau al unei plante lemnoase ; coajă . 2. Învelișul exterior și solid al globului pământesc , cu o grosime care variază între 5 și 8 km în zona oceanică și între 30 și 80 km în zona continentală ; coajă care se formează la suprafața pământului după ploi mari urmate de secetă . 3. ( Anat . ; în sintagma ) Scoarța cerebrală = partea exterioară a emisferelor cerebrale , formată din substanță nervoasă cenușie . 4. Copertă rigidă a unei cărți , a unui registru etc . 5. Perete de scânduri cu care se înlocuiesc loitrele carului când se transportă grăunțe . 6. Covor cu urzeală de lână sau bumbac și băteală din
SERPÉNT , serpente , s . n . Instrument de suflat din sec . XVI , cu tonalitate gravă , înlocuit ulterior de
SIMBÓLIC , - Ă , simbolici , - ce , adj . , ( 2 , 3 , 4 ) s . f . 1. Adj . Care constituie un simbol ( 1 ) ; care are caracter de simbol , exprimat printr - un simbol , care servește de simbol ; care nu are eficacitate sau valoare în sine , ci prin ceea ce simbolizează . 2. S . f . Ansamblu de simboluri ; exprimare ( a unor idei sau a unor sentimente ) prin simboluri ; semnificație simbolică ( 1 ) ; simbolistică . 3. S . f . Teorie generală asupra simbolurilor ( în care noțiunile logice și raporturile dintre ele sunt înlocuite prin semne convenționale ) . 4. S . f . Ramură a teologiei consacrată studiului comparativ al simbolurilor de credință ale diferitelor