Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARTICULAT
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 81 pentru ARTICULAT.
PALONIÉR , paloniere , s . n . Mecanism alcătuit dintr - o pârghie articulată la mijloc și cu două pedale la extremități , folosit la dirijarea unui avion sau a unor ambarcații . [ Pr . : - ni -
PAPAGÁL , papagali , s . m . 1. Nume dat mai multor păsări tropicale cățărătoare , cu ciocul mare și încovoiat , cu pene felurit și viu colorate , care , dresate , pot repeta sunete articulate . 2. Clește cu dinți , folosit la lucrările de montare sau de reparare a
PARAVÁN , paravane , s . n . 1. Perete subțire sau piesă de mobilier formată dintr - unul sau din mai multe panouri articulate , acoperite cu placaj , pânză , hârtie etc . , care desparte un anumit spațiu dintr - o încăpere . 2. ( Rar ) Baraj de tablă fixat în pământ în fața roiurilor de lăcuste
PERONÉU , peronee , s . n . Os lung și subțire al scheletului ( uman ) , situat între genunchi și gleznă , care se articulează cu tibia și cu metatarsul , împreună cu care formează scheletul
PERÚȘ , peruși , s . m . Specie de papagal cu ciocul lung și cu coada ascuțită , care imită sunetele articulate ; p . gener .
POLIPTÍC , polipticuri , s . n . Pictură alcătuită din mai multe panouri ( articulate ) care cuprind fiecare o scenă a compoziției de
POSTPALATÁL , - Ă , postpalatale , adj . s . f . ( Sunet ) care se articulează în partea posterioară a vălului palatului ^
PREPALATÁL , - Ă , prepalatale , adj . n . și f . ( Fon . ; despre sunete ) Care se articulează în partea anterioară a palatului ^
... PRONUNȚÁ , pronunț , vb . I . 1. Tranz . A emite , a rosti sunete , silabe , cuvinte , propoziții , fraze ; a articula . 2. Tranz . A da o hotărâre , o sentință judecătorească ; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit . 3. Refl ...
... ROSTÍ , rostésc , vb . IV . 1. Tranz . A articula , a pronunța sunete , cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii . 2. Tranz . ( Adesea fig . ) A spune , a vorbi , a povesti ...
SĂLBĂTICÍE , sălbăticii , s . f . 1. Stare în care se află animalele sălbatice ; p . ext . însușire a ceea ce este sălbatic ; cruzime , barbarie ; brutalitate ; faptă de om sălbatic , crud , brutal . 2. Stare a naturii nelucrate , netransformate de mâna omului . 3. Loc pustiu , neumblat ; pustietate . 4. Izolare de lume , singurătate . 5. Prima perioadă din istoria societății primitive , care începe o dată cu constituirea aspectului actual al omului și cu apariția limbajului articulat . 6. Stare de înapoiere , lipsă de civilizație ;