Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AUTORITATE

 Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 120 pentru AUTORITATE.

IMPERIALISM

IMPERIALÍSM s . n . 1. Politică de extindere a dominației sau autorității unui imperiu sau a unei națiuni asupra unor țări străine sau de dobândire de posesiuni coloniale și de menținere a lor . 2. ( În concepția marxistă ) Fază superioară de dezvoltare a capitalismului , caracterizată prin dominația monopolurilor , aparținând unor regimuri autoritare , conflagrații etc . [ Pr . : - ri -

 

INSUBORDONARE

INSUBORDONÁRE , insubordonări , s . f . Nesupunere la ordinele autorităților superioare ; indisciplină , neascultare , nesubordonare . - In ^1 - + subordonare ( probabil după fr .

 

INSURECȚIE

INSURÉCȚIE , insurecții , s . f . Formă de luptă deschisă , organizată și armată dusă împotriva unui regim , a unei autorități sau pentru îndepărtarea unor armate

 

INTERDICT

INTERDÍCT , interdicte , s . n . Pedeapsă dată în evul mediu de autoritatea bisericii catolice , prin care se interzicea temporar unui preot , unei biserici , unei regiuni sau unei țări să oficieze cultul divin sau să participe la

 

JUDICIAR

JUDICIÁR , - Ă , judiciari , - e , adj . 1. Care ține de justiție , privitor la justiție ; judecătoresc . 2. Făcut prin autoritatea justiției . [ Pr . : - ci -

 

JURISCONSULT

... JURISCONSÚLT , - Ă , jurisconsulți , - te , s . m . și f . Specialist în științele juridice , de mare autoritate

 

LEGITIMAȚIE

... LEGITIMÁȚIE , legitimații , s . f . Act , document personal eliberat de o autoritate

 

MAGISTRAT

... atribuții de conducere . 2. Membru al corpului judiciar ( judecător , procuror ) . 3. ( Înv . ) Membru în conducerea administrativă , judiciară etc . a unui oraș . 4. ( Înv . ) Autoritate

 

NEPOTISM

NEPOTÍSM s . n . Faptul de a uza de autoritatea sau de influența personală în favoarea rudelor sau a prietenilor ; promovare prin protecția rudelor și a prietenilor

 

NOTARIAT

NOTARIÁT , notariate , s . n . Instituție publică în care se redactează , se legalizează și se autentifică acte ; funcția și activitatea notarului sau a autorității însărcinate cu autentificarea și legalizarea

 

OMNIPOTENȚĂ

... OMNIPOTÉNȚĂ s . f . ( Livr . ) Putere nelimitată , autoritate

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>