Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BRUSC
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 149 pentru BRUSC.
EMBOLÍE , embolii , s . f . Astupare bruscă a unui vas sangvin sau
ENTÓRSĂ , entorse , s . f . Leziune traumatică a unei articulații provocată de executarea bruscă a unei mișcări dincolo de limitele fiziologice , fără a fi urmată de o deplasare permanentă a oaselor sau a
ERÚPȚIE , erupții , s . f . 1. Ieșire bruscă și violentă din pământ a unui gaz , a țițeiului , a lavei etc ; p . gener . țâșnire , izbucnire . 2. Apariția unor pete , a unor bășicuțe , plăci , pustule etc . pe piele sau pe mucoase , constituind simptomul unor boli ( contagioase ) ; ( concr . ) totalitatea acestor pete , plăci , pustule etc . apărute [ Var . : erupțiúne s .
... n . Substanță sau amestec de substanțe care , sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic , are proprietatea de a se descompune brusc
FRONT , fronturi , s . n . 1. Loc unde se dau lupte militare în timp de război ; totalitatea forțelor militare care operează pe câmpul de luptă sub o comandă unică . 2. Formație de militari , școlari , sportivi etc . aliniați cot la cot , cu fața la persoana care dă îndrumări , comenzi etc . 3. Fig . Grup de forțe solidare , organizate în vederea unei lupte comune pentru realizarea unui scop ; p . ext . sectorul unde se duce o astfel de luptă . 4. Porțiune dintr - un zăcământ de substanțe minerale unde se face tăierea rocilor , a minereurilor sau a cărbunilor . 5. Plan vertical în care sunt situate fațada unei clădiri sau fațadele unui ansamblu de clădiri . 6. ( Met . ) Zonă de tranziție între două mase de aer diferite , caracterizată prin schimbări meteorologice bruște , cu consecințe directe asupra mersului vremii . 7. ( Fiz . ; în sintagma ) Front de undă = ansamblul punctelor până la care ajunge o oscilație la un moment
FULGURÁȚIE , fulgurații , s . f . 1. Iluminație bruscă a cerului neînsoțită de tunet , produsă de o descărcare electrică în regiunile înalte ale atmosferei . 2. ( Med . ; în sintagma ) Fulgurație electrică = metodă de tratare a rănilor prin aplicare de scântei electrice de înaltă frecvență . [ Var . : fulgurațiúne s .
FURTÚNĂ , furtuni , s . f . 1. Vânt puternic însoțit de averse de ploaie , de grindină și de descărcări electrice ; vijelie . 2. ( În sintagma ) Furtună solară = accentuare bruscă a activității solare , însoțită de intensificarea emisiei corpusculare și a celei electromagnetice . 3. Fig . Zbucium , tulburare sufletească . 4. Fig . Revoltă ,
GREN , grenuri , s . n . ( Met . ) Intensificare bruscă și temporară a vântului , însoțită uneori de
HÂȚ interj . Cuvânt care imită zgomotul produs de o mișcare bruscă și rapidă , când cineva apucă , smucește sau trage
... HÂC interj . Sunet pe care - l scoate cineva când sughite sau când i se oprește brusc
HAȚ interj . Cuvânt care indică o mișcare bruscă și neașteptată , făcută pentru a prinde sau a apuca pe cineva sau ceva . -