Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ECHIPĂ
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 70 pentru ECHIPĂ.
TAIM - ÁUT , taim - auturi , s . n . ( Sport ) Scurtă întrerupere a jocului ( la baschet , volei etc . ) , acordată de arbitru , la cererea antrenorului sau a căpitanului de echipă . [ Scris și : time -
TEAM s . n . Echipă sportivă . [ Pr . : tim ] - Cuv .
TOT - TERÉN - TERÉN adj . invar . ( Despre autovehicule ) Care este echipat în așa fel , încât să poată rula pe orice teren , păstrându - și performanțele . - Tot + teren ( după fr . tout -
TRANSPORTÓR , - OÁRE , transportori , - oare , adj . , s . n . 1. Adj . Care transportă , care duce , care cară . 2. S . n . Aparat sau instalație ( automată ) pentru transportul materialelor pe direcție orizontală , verticală sau înclinată și la distanțe relativ mici . 3. S . n . Autovehicul blindat , echipat cu armament ușor , care servește la transportul
... vb . I . Tranz . A supune un aparat de tip vechi operației de înlocuire a tuburilor electronice cu tranzistoare ; a echipa
TRANZISTORIZÁT , - Ă , tranzistorizați , - te , adj . Care a fost echipat cu tranzistoare . - V.
TRICOLÓR , - Ă , tricolori , - e , adj . , subst . 1. Adj . Care are trei culori , în trei culori ; tricromatic . 2. S . n . Drapel cu trei culori ; spec . drapelul românesc . 3. S . m . ( La pl . ) Echipă reprezentativă românească din diverse ramuri de sport . [ Pl . și : ( n . )
TURBOREACTÓR , turboreactoare , s . n . Reactor echipat cu un compresor care comprimă ( cu ajutorul unei turbine ) aerul atmosferic și îl trimite sub presiune în camera de ardere , folosit la propulsia unui avion de mare viteză . [ Pr . : - re -
TURNÉU , turnee , s . n . Deplasare pe care o face un artist sau un ansamblu artistic în mai multe localități ( sau țări ) , spre a da o serie de reprezentanții ; deplasare pe care o face un sportiv sau o echipă sportivă în diverse localități ( sau țări ) , pentru a susține o serie de meciuri , de
VÂNĂTÓR , vânători , s . m . 1. Persoană care vânează , care practică vânătoarea . 2. Soldat dintr - o veche unitate militară ( formată din pedestrași și călărime ) . 3. ( În sintagma ) Vânător de munte = ostaș infanterist special instruit , echipat și inzestrat pentru a lupta în regiuni