Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EXERCITA

 Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 150 pentru EXERCITA.

INFLUENȚĂ

INFLUÉNȚĂ^2 , influențe , s . f . ( înv . ) Nume dat unei boli epidemice asemănătoare cu gripa ; p . gener . gripă . INFLUÉNȚĂ^1 , influențe , s . f . 1. Acțiune exercitată asupra unui lucru sau asupra unei ființe , putând duce la schimbarea lor ; înrâurire . 2. ( Fiz . ; în sintagma ) Electrizare prin influență = separare a sarcinilor electrice și redistribuirea lor pe suprafața unui conductor , datorită acțiunii unui câmp electric ; inducție electrostatică . [ Var . : influénție , influínță s .

 

INFLUENȚA

... INFLUENȚÁ , influențez , vb . I . Tranz . și intranz . A exercita

 

INSPECTORAT

INSPECTORÁT , inspectorate , s . n . 1. Serviciu care are sarcina de a inspecta activitatea unor unități subordonate ; localul în care funcționează un asemenea serviciu . 2. Funcția de inspector ; perioadă de timp în care cineva își exercită această

 

INTEGRITATE

INTEGRITÁTE s . f . 1. Însușirea de a fi integru ; cinste , probitate ; incoruptibilitate . 2. Însușirea de a fi sau de a rămâne intact , întreg . 3. ( În sintagma ) Integritate teritorială = principiu de bază al dreptului internațional potrivit căruia fiecare stat are dreptul să - și exercite deplin și nestingherit suveranitatea asupra teritoriului

 

INTERATOMIC

INTERATÓMIC , - Ă , interatomici , - ce , adj . Care se află sau care se exercită între doi sau mai mulți

 

INTERIMAR

INTERIMÁR , - Ă , interimari , - e , s . m . , adj . ( Persoană ) care exercită provizoriu o funcție în locul titularului ; ad -

 

INTRANZITIV

INTRANZITÍV , - Ă , intranzitivi , - e , adj . , s . n . ( Gram . ) ( Verb ) care nu poate fi construit cu un complement direct din cauză că acțiunea lui nu se exercită în mod nemijlocit asupra unui

 

ISPITĂ

ISPÍTĂ , ispite , s . f . 1. Ceea ce exercită o mare forță de atracție ; îndemn ( spre rău ) , ademenire , tentație , seducție ; p . ext . păcat . 2. ( Înv . ) Încercare , probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea , răbdarea , credința etc . 3. ( Înv . ) Cercetare , examinare , studiu . 4. ( Înv . )

 

ITINERANT

... ITINERÁNT , - Ă , itineranți , - te , adj . Care se deplasează din loc în loc pentru a desfășura o anumită activitate , pentru a exercita

 

JURISDICȚIE

JURISDÍCȚIE , jurisdicții , s . f . 1. Putere , competență de a judeca a unui judecător sau a unei instanțe . 2. Totalitatea instanțelor judecătorești de același grad . 3. Ansamblul organelor care au competența de a judeca pricini de aceeași categorie . 4. Teritoriu în care un judecător sau o instanță judecătorească își exercită

 

LICENȚĂ

... LICÉNȚĂ , licențe , s . f . 1. Titlu obținut la terminarea studiilor superioare , pe baza unui examen prin care se dobândește dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor făcute ; examen dat pentru obținerea acestui titlu ; p . ext . diplomă care conferă acest titlu . 2. Autorizație dată de stat unei persoane pentru ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>