Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GÂNDIRE
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 77 pentru GÂNDIRE.
PSIHÓZĂ , psihoze , s . f . Boală mintală caracterizată prin tulburări ale comportamentului , gândirii sau afectivității bolnavului și de care acesta este
RAPÓRT , raporturi , ( I ) ( II ) rapoarte , s . n . I. 1. Legătură între două sau mai multe persoane , obiecte , fenomene , noțiuni pe care gândirea omenească o poate constata și stabili ; relație . 2. ( Mai ales la pl . ) Contact , legătură între mai multe persoane , instituții etc . ; relație . 3. ( Mat . ) Câtul dintre două mărimi de același fel , exprimate în aceleași unități . 4. Relație ( numerică ) între două valori . II. 1. Comunicare scrisă sau orală făcută de cineva în fața unei adunări , a unei autorități etc . , cuprinzând o relatare ( oficială ) asupra unei activități personale sau colective ; textul acestei comunicări . 2. Scurtă prezentare orală asupra situației trupei făcută de un militar în fața superiorului său ; ora , momentul când se face această prezentare . III. ( În sintagma ) Casă ( sau imobil ) de raport = casă sau imobil cumpărat sau construit în vederea
... REFLÉCȚIE , reflecții , s . f . 1. Meditare , cugetare , gândire
... exercită o acțiune exterioară periodică , cu o frecvență egală ori apropiată cu frecvența proprie vibrației corpului sau a sistemului . 3. ( Med . ) Tulburare de gândire la schizofrenici , caracterizată prin înlocuirea legăturilor de fond ale acțiunilor prin relații verbale , de obicei făcute după asonanță , rimă sau localizare în timp sau spațiu ...
... apărut în evul mediu , care se baza pe dogmele bisericii creștine și se caracteriza prin raționamente abstracte și prin artificii logice ; p . ext . mod de gândire și de activitate intelectuală bazat pe cunoștințe formale , rupte de practică și mânuite în mod pedant . 2. Adj . Care aparține scolasticii ( 1 ) , privitor la scolastică ...
... s . n . 1. Ansamblu de elemente ( principii , reguli , forțe etc . ) dependente între ele și formând un tot organizat , care pune ordine într - un domeniu de gândire teoretică , reglementează clasificarea materialului într - un domeniu de științe ale naturii sau face ca o activitate practică să funcționeze potrivit scopului urmărit . 2. Totalitatea depozitelor ...
... SPÍRIT , spirite , s . n . I. 1. Factor ideal al existenței ( opus materiei ) ; conștiință , gândire ; p . ext . minte , rațiune , intelect . 2. Persoană considerată sub raportul capacității sale intelectuale sau din punctul de vedere al însușirilor morale , de caracter etc . 3 ...
... bine cu mâna stângă decât cu cea dreaptă . 2. Fig . Lipsit de îndemânare , de abilitate ; lipsit de siguranță , de suplețe în mișcări , în exprimare , în gândire
SUBIÉCT , subiecte , s . n . 1. Totalitatea acțiunilor , evenimentelor ( prezentate într - o anumită succesiune ) care alcătuiesc conținutul unei opere literare , cinematografice etc . 2. ( Lingv . ) Partea principală a propoziției care arată cine săvârșește acțiunea exprimată de predicatul verbal la diateza activă sau reflexivă , cine suferă acțiunea când predicatul verbal este la diateza pasivă sau cui i se atribuie o însușire ori o caracteristică exprimată de numele predicativ în cazul predicatului nominal . 3. Ființă aflată sub observație , supusă anchetei , experimentului etc . ; individ care prezintă anumite caracteristici . 4. ( În sintagmele ) Subiect de drepturi = persoană care , în cadrul raporturilor juridice , are drepturi și obligații . Subiect impozabil = persoană fizică sau juridică obligată prin lege să plătească un anumit impozit către stat . 5. ( Log . ) Termen al unor judecăți , reprezentând noțiunea ce desemnează obiectul gândirii despre care se afirmă sau se neagă însușirea exprimată de
SUBTILIZÁ , subtilizez , vb . I . Tranz . ( Rar ) 1. A da subtilitate , rafinament , finețe gândirii , gustului etc . ; a face să devină ( prea ) subtil ( 1 ) . 2. ( Fam . ) A lua ceva pe furiș , cu dibăcie , pe nesimțite ; a sustrage , a fura , a
SUSPÉNSIE , suspensii , s . f . 1. Întrerupere ( intenționată ) a șirului gândirii , a frazei . 2. ( Chim . ) Sistem dispers solid - fluid , în care faza solidă dispersă este în echilibru sau are un ritm de depunere neglijabil . 3. ( Tehn . ) Fel de susținere a părții mobile a unui instrument ; ansamblul pieselor care susțin echipamentul mobil al unui instrument . 4. Legătură elastică sau flexibilă între un sistem tehnic și elementele pe care se