Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GALBEN

 Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 381 pentru GALBEN.

AURAMINĂ

AURAMÍNĂ , auramine , s . f . Colorant de culoare galbenă pe bază de cetonă , de clorură de amoniu și de zinc , folosit pentru vopsirea materialelor textile . [ Pr . : a -

 

AVENTURIN

AVENTURÍN s . n . ( Geol . ) Varietate de cuarț ce conține numeroase foițe de mică galbene sau verzi , care reflectă puternic

 

BĂȘICOS

BĂȘICÓS , - OÁSĂ , bășicoși , - oase , adj . , s . f . 1. Adj . Cu bășici ( 2 ) . 2. S . f . Arbust ornamental din familia leguminoaselor , înalt de 2 - 3 m , cu frunze compuse , flori galbene și fructe păstăi ( Colutea arborescens ) . [ Var . : beșicós , - oásă adj . , s . f . ] - Bășică + suf . -

 

BĂLOȘEL

... BĂLOȘÉL , băloșei , s . m . Ciupercă necomestibilă cu pălăria galben

 

BĂRBIȘOARĂ

BĂRBIȘOÁRĂ , bărbișoare , s . f . Plantă erbacee cu flori galbene , care devin mai târziu albe ( Alyssum minimum ) . - Barbă + suf . -

 

BĂRBUȘOARĂ

BĂRBUȘOÁRĂ , bărbușoare , s . f . 1. ( Rar ) Diminutiv al lui barbă ; bărbuță . 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor , cu flori galbene plăcut mirositoare ; micsandră - sălbatică ( Erysimum repandum ) . 3. ( Reg . ) Crușățea ( Barbarea vulgaris ) . - Barbă + suf . -

 

BĂTĂTORNIȚĂ

... BĂTĂTÓRNIȚĂ , bătătornițe , s . f . Plantă erbacee din familia compozitelor , cu flori galben

 

BANANĂ

BANÁNĂ , banane , s . f . 1. Fruct de banan , având culoarea galbenă , formă lunguiață , miez făinos și aromatic . 2. Piesă de contact electric formată dintr - un mic cilindru metalic învelit pe jumătate în ebonită , care se montează la capătul unei conducte de

 

BARBUN

BARBÚN , barbuni , s . m . Pește de mare , de culoare roșiatică , cu înotătoare galbene , cu două fire lungi în formă de mustăți , sub bărbie , și cu carnea foarte gustoasă ( Mullus

 

BELȘIȚĂ

BELȘÍȚĂ , belșițe , s . f . Plantă erbacee ornamentală cu frunze mari , verzui sau purpurii , și cu flori mari roșii , galbene sau pestrițe ( Canna indica ) . - Et .

 

BENEDICTIN

BENEDICTÍN , - Ă , benedictini , - e , subst . , adj . 1. S . m . și f . Călugăr ( sau călugăriță ) din ordinul întemeiat de sf . Benedict de Nursia în secolul VI. 2. Adj . Care aparține benedictinilor ( 1 ) , privitor la benedictini . 3. S . f . Băutură spirtoasă , fină , de culoare galbenă , cu gust dulce ( preparată la început de

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>