Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IN VIITOR
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 80 pentru IN VIITOR.
... PREVESTÍ , prevestesc , vb . IV . Tranz . 1. A anunța , a vesti apariția în viitor
PREVIZIÚNE , previziuni , ( 2 ) s . f . 1. Facultatea , posibilitatea de a prevedea apariția sau evoluția evenimentelor viitoare din analiza anumitor date cunoscute în prezent . 2. Enunțare a unei judecăți , a unei teorii care se bazează pe previziune ( 1 ) ; ceea ce prevede cineva . [ Pr . : - zi -
... care se petrece chiar acum , în momentul de față . II. S . n . 1. Perioadă de timp variabilă , concepută ca o unitate distinctă între trecut și viitor ; epoca , timpul actual , contemporan ; contemporaneitate ; p . ext . situație actuală . 2. ( Gram . ) Timp al verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau ...
PREZICĂTÓR , - OÁRE , prezicători , - oare , s . m . și f . Persoană care se îndeletnicește cu ghicitul viitorului cuiva în cărți , în cafea , în palmă etc . ; ghicitor . - Prezice + suf . -
PREZÍCE , prezic , vb . III . Tranz . A spune , a anunța dinainte ce se va întâmpla , orientându - se după anumite indicații prezente , după intuiție , raționament etc . A ghici viitorul cuiva ( în cărți , în cafea , în palmă etc . ) . - Pre ^1 - + zice ( după fr .
... PREZÍS , - Ă , preziși , - se , adj . 1. ( Despre evenimente , fapte etc . ) A cărui producere sau apariție este anunțată dinainte . 2. ( Despre viitor
PROFEȚÍ , profețesc , vb . IV . Tranz . A face profeții , a prezice viitorul ( în calitate de profet ) ; a proroci , a profetiza , a
PROFÉT , profeți , s . m . Predicator religios considerat drept trimis al lui Dumnezeu pe Pământ și capabil să prezică viitorul ;
... a unui proces etc . , bazată pe studiul împrejurărilor care îi determină apariția și evoluția ; prevedere a valorilor pe care le vor lua în viitor
... PROIECTÁT , - Ă , proiectați , - te , adj . Care a fost plănuit , prevăzut să fie făcut în viitor
PROMISÓRIU , - IE , promisorii , adj . ( Jur . ; despre jurăminte ) Care se face în vederea unor fapte