Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru JUDECĂTORESC

 Rezultatele 61 - 68 din aproximativ 68 pentru JUDECĂTORESC.

PROTEST

PROTÉST , proteste , s . n . 1. Faptul de a protesta ; manifestare energică împotriva unei acțiuni considerate ca nejustă ; opoziție hotărâtă ; ( concr . ) act scris prin care se exprimă o asemenea manifestare ; protestație . 2. Act public prin care organele judecătorești constată neplata la scadență a unei

 

RECURS

RECÚRS , recursuri , s . n . 1. ( Jur . ) Cale de atac prin care se cere unei instanțe superioare să verifice legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești nedefinitive , în vederea anulării sau modificării ei . 2. ( Rar ) Referire ,

 

REDUCȚIE

REDÚCȚIE , reducții , s . f . 1. Faptul de a reduce . 2. ( Med . ) Reducere ( 2 ) . 3. ( Jur . ; în forma reducțiune ) Restrângere prin hotărâre judecătorească , după moartea unei persoane , a liberalităților făcute de ea prin încălcarea drepturilor unor moștenitori . [ Var . : reducțiúne s .

 

SPRAFCĂ

SPRÁFCĂ , sprafce , s . f . 1. ( Înv . ) Cercetare ( judecătorească ) ; anchetă . 2. ( Fam . ; în expr . ) A face sprafca ( sau sprafcă ) din . . . ( sau de . . . ) = a jefui , a risipi , a

 

TRADUCE

TRADÚCE , tradúc , vb . III . Tranz . 1. A reda , a transpune un text , o frază , un cuvânt dintr - o limbă în alta ; a tălmăci . 2. Fig . A reprezenta , a exprima ( cu ajutorul artei ) . 3. Fig . A înfăptui , a pune în practică . 4. ( Tehn . ) A transforma o mărime de o anumită natură într - o mărime de altă natură . 5. ( În expr . ) A traduce ( pe cineva ) în fața justiției = a aduce ( pe cineva ) înaintea unei instanțe

 

TRANSLATOR

... TRANSLÁTOR , - OÁRE , translatori , - oare , subst . 1. S . m . și f . Traducător oficial atașat unui for diplomatic , administrativ sau judecătoresc

 

TRIBUNAL

TRIBUNÁL , tribunale , s . n . 1. Instanță judecătorească ( cu atribuții determinate ) . 2. Local în care funcționează tribunalul ( 1 ) . 3. Complet care judecă o cauză , un proces la un tribunal (

 

VORNIC

VÓRNIC , vornici , s . m . 1. ( În evul mediu , în țările românești ) Mare dregător la curtea domnească , însărcinat cu supravegherea curții , cu conducerea treburilor interne ale țării , având și atribuții judecătorești . 2. ( Înv . ) Primar al unui sat sau al unui târg . 3. Vornicel (

 

<<< Anterioarele