Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MANIFESTA
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 287 pentru MANIFESTA.
DEMONSTRÁ , demonstrez , vb . I . 1. Tranz . A arăta în mod convingător , prin argumente , prin raționamente logice sau prin exemple concrete , adevărul sau neadevărul unei afirmații , al unui fapt etc . ; a proba , a dovedi . 2. Intranz . ( Despre mulțimi de oameni ) A
DERMATÍTĂ , dermatite , s . f . 1. Inflamație a pielii ; ( la pl . ) nume generic dat unei grupe de maladii inflamatorii ale pielii ; dermită . 2. Boală de piele periodică , la cabaline , ce se manifestă sub formă de răni care apar vara , se închid iarna și reapar , în același loc , la revenirea
DETUNÁ , detun , vb . I . 1. Intranz . ( La pers . 3 ) A face un zgomot ca al tunetului ; a bubui ; p . ext . a răsuna . 2. Intranz . Fig . ( Despre oameni ) A - și manifesta mânia în mod zgomotos . 3. Intranz . și tranz . ( La pers . 3 ) A trăsni . 4. Tranz . ( Adesea fig . ) A zdrobi , a nimici ; a
DEZINTERESÁ , dezintereséz , vb . I . Refl . A nu manifesta nici un interes pentru cineva sau ceva , a nu - i păsa , a nu se ( mai ) îngriji de cineva sau de
DEZINVÓLT , - Ă , dezinvolți , - te , adj . ( Livr . ; despre oameni ) Care se mișcă , se manifestă liber , degajat ; ( despre manifestări ale oamenilor ) care arată
DEZLĂNȚUÍT , - Ă , dezlănțuiți , - te , adj . Care se manifestă cu o putere ce nu poate fi stăvilită . - V.
DILETÁNT , - Ă , diletanți , - te , s . m . și f . Persoană care manifestă preocupări într - un domeniu al artei , al științei sau al tehnicii fără a avea pregătirea profesională corespunzătoare ; persoană care se ocupă de ceva din afara profesiunii sale , numai din plăcere ; amator ; ( peior . ) persoană care nu adâncește ( sau nu are pregătirea științifică necesară pentru a adânci ) problemele profesiunii sale , ale unei științe
DINATRÓN s . n . ( Electron . ) Efect care se manifestă prin micșorarea curentului anodic ca urmare a emisiei secundare la
DISCIPLINÁT , - Ă , disciplinați , - te , adj . Care se supune din proprie inițiativă disciplinei și ordinii , care manifestă spirit de disciplină . - V. disciplina . Cf . fr . %
DISPONIBILITÁTE , disponibilități , s . f . 1. Însușirea de a fi disponibil ; starea a ceea ce este disponibil . 2. ( În loc . adv . ) În disponibilitate = scos ( temporar ) dintr - o slujbă ( cu posibilitatea de a fi rechemat în activitate ) . 3. Lucru , bun de care se poate dispune ; rezervă . 4. ( Mai ales la pl . ) Stare sufletească în care sentimentele și rațiunea se manifestă libere și în plenitudinea
DISPREȚUÍ , disprețuiesc , vb . IV . Tranz . A avea sau a manifesta dispreț față de cineva sau de ceva ; a trata cu dispreț pe cineva sau ceva , a nu lua în seamă . [ Var . : ( înv . ) desprețuí vb . IV ] - Dispreț + suf . -