Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MAXIM

 Rezultatele 61 - 69 din aproximativ 69 pentru MAXIM.

SUMMUM

... SÚMMUM s . n . Gradul cel mai înalt , punct maxim

 

SUPRASATURAT

SUPRASATURÁT , - Ă , suprasaturați , - te , adj . 1. ( Despre soluții ) Care conține mai multă substanță dizolvată decât cantitatea corespunzătoare coeficientului de solubilitate la temperatura ordinară ; care se află într - o concentrație superioară aceleia corespunzătoare tensiunii maxime a vaporilor pentru temperatura respectivă . 2. Fig . ( Fam . ) Sătul peste măsură de ceva . - Supra - + saturat ( după fr .

 

SUPRATENSIUNE

SUPRATENSIÚNE , supratensiuni , s . f . Tensiune electrică mai mare decât valoarea maximă a tensiunii de serviciu , care constituie un pericol pentru circuitele electrice , provocând deranjamente și avarii . [ Pr . : - si - u - ] - Supra - + tensiune ( după fr .

 

TĂBLIȚĂ

TĂBLÍȚĂ , tăblițe , s . f . Diminutiv a lui tablă ^1 . 1. Placă dreptunghiulară de ardezie , înrămată în lemn , pe care scriau cu condei de piatră școlarii începători . 2. ( La romani ) Placă mică acoperită cu un strat de ceară , pe care se scria cu un stilet . 3. ( Înv . ) Carnețel în care se notau diverse fapte , maxime etc . - Tablă ^1 + suf . -

 

ULTRASUNET

ULTRASÚNET , ultrasunete , s . n . Vibrație mecanică a unui mediu , a cărei frecvență depășește frecvența maximă corespunzătoare unui sunet , neputând fi percepută cu urechea . - Ultra - + sunet ( după fr .

 

VÂRF

VÂRF , vârfuri , s . n . 1. Partea cea mai de sus ( ascuțită ) a unor obiecte înalte ( case , copaci etc . ) sau a anumitor forme de relief ( deal , munte ) . 2. Capăt , extremitate ( ascuțită ) a unui lucru . Vârful coloanei . 3. Punctul de intersecție a laturilor unui unghi sau ale unui triunghi , a muchiilor unei piramide etc . 4. Fig . Moment de intensitate maximă a unei

 

VALORIFICAT

VALORIFICÁT , - Ă , valorificați , - te , adj . Care este pus în valoare , pentru care s - au depus eforturi spre a primi valoarea maximă ; a cărui valoare este pusă în evidență . V.

 

VENTRU

VÉNTRU , ventre , s . n . ( Fiz . ) Punct , linie , suprafață a unui sistem de unde staționare , în care amplitudinea vibrației are valoare

 

ZICĂTOARE

ZICĂTOÁRE , zicători , s . f . 1. Frază scurtă , uneori rimată , asemănătoare maximei , prin care poporul exprimă în mod metaforic o constatare de ordin general , filozofic , un principiu etic , o normă de conduită etc . ; zicătură , zicală , proverb . 2. ( Reg . ) Bucată muzicală ; p . ext . instrument muzical . - Zice + suf . -

 

<<< Anterioarele