Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MORALĂ

 Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 231 pentru MORALĂ.

DATORIE

DATORÍE , datorii , s . f . 1. Sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva . 2. Obligație legală sau morală ;

 

DATORINȚĂ

DATORÍNȚĂ , datorințe , s . f . ( Înv . ) Obligație ( morală ) ; îndatorire . - Datori + suf . -

 

DAUNĂ

... DÁUNĂ , daune , s . f . 1. Pagubă , vătămare , prejudiciu ( material sau moral

 

DECADENȚĂ

DECADÉNȚĂ , decadențe , s . f . 1. Declin , regres . 2. Decădere , degradare

 

DECALOG

DECALÓG s . n . Cele zece porunci religioase și morale din Vechiul Testament , revelate de Dumnezeu lui Moise , pe muntele

 

DECLASA

... DECLASÁ , declasez , vb . I . Refl . A decădea din punct de vedere moral

 

DECLASAT

... DECLASÁT , - Ă , declasați , - te , adj . , s . m . și f . ( Om ) decăzut sub raport moral

 

DEFECT

DEFÉCT , - Ă , defecți , - te , s . n . , adj . 1. S . n . Lipsă , scădere , imperfecțiune materială , fizică sau morală ; cusur , meteahnă , neajuns , beteșug , hibă . 2. Adj . Care s - a defectat , s - a stricat ; care are un defect (

 

DEMNITATE

DEMNITÁTE , demnități , ( 2 ) s . f . 1. Calitatea de a fi demn , atitudine demnă ( 2 ) ; autoritate morală , prestigiu . 2. ( Mai ales la pl . ) Funcție sau însărcinare înaltă în stat ;

 

DEPRAVAT

... DEPRAVÁT , - Ă , depravați , - te , adj . Descompus din punct de vedere moral

 

DESCOMPUNE

DESCOMPÚNE , descompún , vb . III . l . Tranz . A desface în părțile componente . 2. Refl . ( Despre materii și corpuri organice ) A se altera , a se strica ; a putrezi . 3. Refl . Fig . ( Despre oameni ) A - și schimba prin deformare caracterul , înfățișarea morală sau fizică ; ( despre față , trăsături etc . ) a se crispa , a se contracta . [ Perf . s . descompusei , part . descompus ] - Des ^1 - + compus ( după fr .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>