Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MUNCIT

 Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 71 pentru MUNCIT.

SĂPĂTOR

SĂPĂTÓR , - OÁRE , săpători , - oare , subst . 1. S . m . și f . Persoană care se ocupă cu săpatul , care muncește cu sapa ^1 . 2. S . m . Persoană care sapă în lemn , în piatră etc . 3. S . f . Mașină de săpat . - Săpa + suf . -

 

SALAHOR

... de șosele etc . , ( în trecut ) țăran scutit de dări , pus de domnie la dispoziția Porții Otomane pentru repararea cetăților turcești , întreținerea drumurilor și pentru alte munci

 

SALARIAT

SALARIÁT , - Ă , salariați , - te , adj . , s . m . și f . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care , în schimbul muncii prestate , primește un salariu . 2. Adj . ( Despre muncă ) Care este plătit cu un salariu . [ Pr . : - ri - at ] - V. salaria . Cf . fr . %

 

SCHINGIUI

... SCHINGIUÍ , schingiuiesc , vb . IV . Tranz . A supune pe cineva la ( mari ) suferințe fizice ; a chinui , a munci

 

SCLAV

SCLAV , - Ă , sclavi , - e , s . m . și f . Persoană lipsită de orice drepturi , aflată în proprietatea deplină a unui stăpân de sclavi pentru care muncește ;

 

SERVITOR

SERVITÓR , - OÁRE , servitori , - oare , s . m . și f . Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice ; p . gener . orice persoană care muncește la stăpân ;

 

SLUGĂ

... SLÚGĂ , slugi , s . f . I. 1. Persoană angajată pentru a munci în gospodăria sau în mica întreprindere a altuia , fiind retribuită în bani sau în natură . 2. Fig . Persoană subordonată alteia și obligată , din ...

 

SLUGĂRI

... SLUGĂRÍ , slugăresc , vb . IV . 1. Intranz . A munci ca slugă la un stăpân ; a argăți , a sluji , a slugărnici . 2. Tranz . A servi pe cineva ...

 

SLUJNICĂ

... SLÚJNICĂ , slujnice , s . f . ( Astăzi rar ) Femeie angajată pentru a munci

 

TRUDI

... TRUDÍ , trudesc , vb . IV . Intranz . și refl . ( Pop . ) 1. A munci din greu , a depune mari eforturi ( fizice sau intelectuale ) ; a se sili , a se osteni . 2. A se ...

 

TRUDITOR

TRUDITÓR , - OÁRE , truditori , - oare , adj . ( Pop . și livr . ; adesea substantivat ) Care muncește din greu , care desfășoară o activitate obositoare , extenuantă . - Trudi + suf . -

 

<<< Anterioarele