Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NEPLĂCUT
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 113 pentru NEPLĂCUT.
MÉSA adv . A intra ( Fam . ; în expr . ) ( sau a cădea , a băga ) mesa = a ajunge ( sau a face pe cineva să ajungă ) într - o situație neplăcută , a intra ( sau a băga pe cineva ) într - o încurcătură , într - un
... adj . Acid metacrilic ( În sintagma ) = acid carbonic care se fabrică din acetonă și acid cianhidric și care se prezintă ca un lichid incolor cu miros neplăcut
MIRÓS , mirosuri , ( 1 , 2 ) ( 3 ) miroase , s . n . l . Unul dintre cele cinci simțuri cu care sunt înzestrați oamenii și unele animale , prin care organismul primește informații asupra proprietăților chimice ale unor substanțe care emană vapori ; capacitate de a percepe și deosebi aceste emanații ; olfacție . 2. Emanație plăcută sau neplăcută pe care o exală unele corpuri ; proprietate a unor substanțe de a produce asemenea emanații ; senzație pe care o produce această emanație asupra simțului olfactiv . 3. ( Mai ales la pl . ) Condiment , mirodenie . [ Acc . și :
... NA interj . 1. ( Fam . , cu valoare verbală ) Poftim ! ia ! ține ! 2. ( Exprimă nerăbdare , nemulțumire , surprindere față de un lucru neplăcut ) Iată ! uite ! ei ! 3. Strigăt cu care se cheamă sau se gonesc unele animale domestice . 4. ( Adesea repetat ) Strigăt de voie bună folosit ca refren ...
... neagră , răspândită mai ales în culturile de grâu ; năgară ( Agrostemma githago ) ; p . restr . sămânța acestei plante care , măcinată împreună cu grâul , dă făinii un gust neplăcut
... NEPLĂCÉRE , neplăceri , ( 2 ) s . f . 1. Stare sufletească sau fiziologică produsă de ceva neplăcut
OȚĂRÎ , oțărăsc , vb . IV . Refl . ( Pop . ) 1. A se mânia , a se înfuria ; a se răsti la cineva . 2. A face grimase , a se strâmba ( din cauza unei băuturi sau a unei mâncări neplăcute la gust ) . [ Var . : oțărí , oțerí , oțerî vb .
... 1. ( Rar ) Supărare mare , mânie , furie ; oțărâre . 2. Grimasă , neplăcere , dezgust exprimat printr - o strâmbătură ( cauzată de o băutură sau de o mâncare cu gust neplăcut
PĂȚÁNIE , pățanii , s . f . Întâmplare ( neplăcută ) ieșită din comun , neașteptată sau neobișnuită pe care o trăiește cineva ; pătăranie , pățeală ; p . ext . ( la pl . ) peripeții , aventuri . [ Var . : ( reg . ) pățénie s . f . ] - Păți + suf . -
PĂȚÍT^2 , - Ă , pățiți , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Care a trecut prin multe încercări în viață , care a văzut și a trăit multe ; p . ext . cu experiență , încercat , experimentat . V. păți . PĂȚÍT^1 s . n . ( Rar ) Faptul de a păți ; întâmplare sau șir de întâmplări ( neplăcute ) pe care le trăiește cineva . - V.