Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PARTICIPA

 Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 91 pentru PARTICIPA.

NEUTRALITATE

NEUTRALITÁTE s . f . Situație , atitudine a unui stat care nu se amestecă în conflictul dintre două sau mai multe state , care nu participă la pacte sau la alianțe militare și întreține relații pașnice cu fiecare stat beligerant în parte ; p . ext . stare , atitudine neutră ( 1 ) a unei persoane sau a unui grup social . [ Pr . : ne -

 

NUNTAȘ

NUNTÁȘ , - Ă , nuntași , - e , s . m . și f . Persoană care participă la o nuntă , care face parte din alaiul unei

 

OCTATLONIST

OCTATLONÍST , - Ă , octatloniști , - ste , s . m . și f . Sportiv care participă la probele de octatlon . - Octatlon + suf . -

 

OPEN

ÓPEN , openuri , s . n . Competiție deschisă pentru orice categorie de sportivi ; ( în tenis ) turneu la care participă profesioniști și

 

PĂRTAȘ

PĂRTÁȘ , - Ă , părtași , - e , s . m . și f . 1. Persoană care participă ( împreună cu altele ) la o activitate , care ia parte la o acțiune ; participant ; spec . complice . 2. Persoană care se bucură ( împreună cu altele ) sau beneficiază de un bun spiritual ori care împărtășește ( cu altele ) un necaz , o nenorocire . 3. Persoană care primește o parte dintr - un bun material sau care stăpânește ori folosește un bun material împreună cu o altă persoană . - Parte + suf . -

 

PARACLISERIȚĂ

PARACLISERÍȚĂ , paracliserițe , s . f . Femeie care îngrijește și păzește o biserică , participând și la oficierea cultului . - Paracliser + suf . -

 

PARIA

... și tranz . 1. A face ( sau a pune ) pariu , rămășag ( de obicei pe o sumă de bani ) . 2. A participa la anumite jocuri de noroc , în special la curse de cai , angajând sume de bani . [ Pr . : - ri - a ] PÁRIA^1 s . m . 1 ...

 

PARTICIPANT

PARTICIPÁNT , - Ă , participanți , - te , s . m . și f . , adj . ( Persoană ) care ia parte la realizarea unei acțiuni în comun , care participă la

 

PARTICIPATIV

PARTICIPATÍV , - Ă , participativi , - e , adj . Care participă afectiv , din tot sufletul ; dedicat ,

 

PAS

PAS ^4 subst . Substanță medicamentoasă antibiotică , cu aspect de pulbere albă , puțin solubilă în apă , folosită în tratamentul tuberculozei . PAS ^3 , ( 1 ) pași , s . m . , ( II ) pasuri , s . n . I. S . m . 1. Fiecare dintre mișcările alternative pe care le fac picioarele în mers obișnuit ; p . ext . distanță astfel parcursă : p . gener . distanță mică . 2. Mod de a umbla pe jos ; mers , umblet , călcătură . 3. Unitate de măsură de lungime egală cu distanța dintre cele două picioare ale omului depărtate în cursul mersului obișnuit ; p . ext . distanță reprezentată de această unitate de măsură . 4. Urma lăsată de talpa piciorului sau a încălțămintei în mers . 5. ( Biol . ; în sintagma ) Pas genetic = distanță creată între unul dintre părinții și unul dintre copiii lui , astfel încât posibilitatea acestuia de a primi o genă oarecare se înjumătățește datorită meiozei . II. S . n . 1. Distanță între două elemente alăturate identice ale unui sistem tehnic , măsurată în direcția în care se repetă elementele . 2. ( Înv . și reg . ) Unealtă de lemn asemănătoare cu un compas , folosită în dulgherie , dogărie etc . PAS ^2 , pasuri , s . n . 1. Drum , loc îngust și mai coborât , de - a lungul unei văi , între ...

 

PERSOANĂ

PERSOÁNĂ , persoane , s . f . 1. Individ al speciei umane , om considerat prin totalitatea însușirilor sale fizice și psihice ; ființă omenească , ins . 2. ( În sintagmele ) Persoană fizică = om considerat ca subiect cu drepturi și cu obligații și care participă în această calitate la raporturile juridice civile . Persoană juridică ( sau morală ) = organizație care , având o alcătuire de sine stătătoare și un patrimoniu propriu în vederea îndeplinirii unui anume scop admis de lege , este subiect cu drepturi și cu obligații , deosebit de persoanele fizice care intră în componența ei . 3. Categorie gramaticală specifică verbului și unor pronume ( personal , reflexiv , posesiv , de întărire ) , prin care se indică vorbitorul , interlocutorul și orice obiect , deosebit de vorbitor și de interlocutor ; fiecare dintre formele flexionare ale verbului și ale unor pronume prin care se indică raporturile de mai

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>