Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PROBĂ

 Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 115 pentru PROBĂ.

IMPROBABIL

IMPROBÁBIL , - Ă , improbabili , - e , adj . Care nu se poate proba , care nu poate fi dovedit , care nu este

 

IMPROBANT

IMPROBÁNT , - Ă , improbanți , - te , adj . ( Rar ) Care nu probează ceva , care nu are valoare de probă ; incert ,

 

INSTRUI

INSTRUÍ , instruiesc , vb . IV . 1. Tranz . și refl . A ( se ) pregăti într - un domeniu ; a învăța , a se cultiva . 2. Tranz . A pregăti ostașii în vederea însușirii teoriei și practicii militare . 3. Tranz . ( Jur . ) A cerceta , a ancheta , a analiza ( culegând probe ,

 

ISPITĂ

ISPÍTĂ , ispite , s . f . 1. Ceea ce exercită o mare forță de atracție ; îndemn ( spre rău ) , ademenire , tentație , seducție ; p . ext . păcat . 2. ( Înv . ) Încercare , probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea , răbdarea , credința etc . 3. ( Înv . ) Cercetare , examinare , studiu . 4. ( Înv . )

 

ISPITI

ISPITÍ , ispitesc , vb . IV . Tranz . 1. A atrage ( spre rău ) a ademeni , a tenta , a momi . 2. ( Înv . ) A pune la încercare sau la o probă pe cineva sau sentimentele , caracterul cuiva . 3. ( Înv . și pop . ) A cerceta , a examina ; p . ext . a descoase . 4. ( Înv . ) A constata ; a descoperi , a

 

MĂRȘĂLUITOR

MĂRȘĂLUITÓR , mărșăluitori , s . m . Atlet specializat în proba sportivă de marș . [ Pr . : - lu - i - ] - Mărșălui + suf . -

 

MĂRTURIE

MĂRTURÍE , mărturii , s . f . 1. Declarație făcută de o persoană pentru a adeveri un lucru sau pentru a - și susține părerile . 2. Dovadă , atestare ; semn , probă , indiciu . 3. ( Reg . ) Târg săptămânal ( fixat în zilele în care oamenii veneau la oraș pentru a depune mărturii 1 ) . - Martur + suf . -

 

MĂRTURISI

MĂRTURISÍ , mărturisesc , vb . IV . 1. Tranz . A declara , a relata , a spune , a susține . 2. Intranz . , Tranz . A dovedi , a adeveri , a proba . 3. Tranz . A recunoaște ( ca adevărat ) ; a admite , a accepta . 4. Tranz . A spune deschis , a da pe față , a arăta fără ocol . 5. Tranz . și refl . A ( se )

 

MANȘĂ

MÁNȘĂ^2 , manșe , s . f . Fiecare din etapele în care se împart unele probe sportive ( de tir , de motociclism etc . ) V. repriză . MÁNȘĂ^1 , manșe , s . f . Pârghie folosită la comanda aripioarelor și a profundorului unui avion ; p . gener . mâner ,

 

MANECHIN

MANECHÍN , manechine , s . n . 1. Figură de lemn , de ceară , de material plastic etc . , care înfățișează corpul omenesc sau o parte a lui și este folosită ca model în pictură și sculptură , ca suport pentru a proba ori a expune o haină etc . 2. Persoană angajată de un ( mare ) atelier de croitorie , de o casă de mode etc . pentru a îmbrăca diverse obiecte vestimentare , cu scopul de a le prezenta public ;

 

MARATONIST

MARATONÍST , maratoniști , s . m . Atlet specializat în probele de maraton . - Maraton + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>