Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RECUNOAȘTE
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 86 pentru RECUNOAȘTE.
ORIENTÁT , - Ă , orientați , - te , adj . 1. Care a recunoscut locul unde se află , care știe în ce direcție trebuie să se îndrepte ; p . ext . informat , lămurit , edificat . 2. ( Mat . ) Îndreptat spre o anumită direcție . [ Pr . : - ri -
PARADÓX , paradoxuri , s . n . 1. Enunț contradictoriu și , în același timp , demonstrabil ; părere ( absurdă ) contrară adevărului unanim recunoscut ; p . ext . ciudățenie ; enormitate , absurditate . 2. ( În sintagma ) Paradox hidrostatic = faptul că presiunea unui lichid pe fundul unui vas nu depinde de dimensiunile și de forma vasului respectiv . [ Pl . și :
... orice drepturi ; p . ext . grup social din care face parte o astfel de persoană . 2. Fig . Persoană sau colectivitate urgisită , disprețuită , căreia nu i se recunoaște
... POLITEÍSM s . n . Religie care recunoaște
... postumi , - e , adj . 1. ( Despre opere literare , științifice etc . ) Publicat după moartea autorului . 2. ( Despre aprecieri , distincții etc . ) Care se acordă , se atribuie sau se recunoaște
... 3. Tranz . ( Pop . ) A pierde un bun ; a risipi , a irosi . 4. Tranz . ( Pop . ) A nu mai recunoaște
... prețul unui bun ( destinat vânzării ) , a - i determina valoarea în bani ; a evalua , a prețălui . 2. A recunoaște importanța sau meritul cuiva sau a ceva , a lua în considerare , a pune mare preț pe . . . ; a aprecia ...
... trebuie să răspundă ; a înmâna , a încredința , a remite , a transmite . 2. Refl . A se recunoaște învins și a se pune la dispoziția dușmanului , urmăritorului etc . 3. Tranz . A transmite cuiva în mod sistematic cunoștințele unei discipline ...
... PREZBITERIANÍSM s . n . Doctrină religioasă protestantă din Anglia care nu recunoaște
PROPRIETÁTE , proprietăți , s . f . 1. Stăpânire deplină asupra unui bun ; ( concr . ) bun material stăpânit , mai ales pământ ( agricol ) sau imobil , în baza unui drept recunoscut . 2. Trăsătură predominantă care caracterizează o ființă , un lucru , un fenomen etc . și care diferențiază o ființă de alta , un lucru de altul etc . ; caracteristică , trăsătură , însușire . 3. Calitate a unui cuvânt , a unui termen , a stilului etc . de a reda exact ideea sau noțiunea exprimată . [ Pr . : - pri -
... Ă , reclamanți , - te , s . m . și f . 1. Persoană care face o reclamație . 2. Persoană care se adresează justiției pentru a i se recunoaște