Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SPIRIT
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 87 pentru SPIRIT.
... persoane care nu vede sau nu observă nimic în jurul său , care se împiedică de tot ce - i stă în cale , care este lipsită de spirit
PĂSTORÍ , păstoresc , vb . IV . Tranz . 1. ( Despre oameni ) A duce ( animale erbivore , turmele etc . ) la pășune , a duce să pască ; a păzi în timp ce paște ^1 ( 2 ) , a pășuna . 2. Fig . ( Folosit și absol . ) A conduce , a îndruma în spiritul dogmelor
PAIDEIA s . f . Concepție educativă în Grecia antică ce urmărea cultivarea spiritului uman prin filozofie și știință . [ Pr . : pa - i - dé - ia ] - Cuv .
PARTÍNIC , - Ă , partinici , - ce , adj . Care reprezintă și apără interesele partidului pe care îl reprezintă , care corespunde cu spiritul , ideologia , programul acestui
... poliție ( 1 ) în vederea menținerii ordinii ; p . ext . fel de a fi , de a gândi , de a acționa în spirit
... se întemeiază pe experiență , pe fapte , pe realități ; p . ext . care are un caracter de certitudine ; cert , adevărat , real , sigur . 2. ( Despre oameni ) Realist , cu spirit practic . 3. Care este mai mare decât zero sau egal cu zero ; care se notează în scris cu semnul plus ( + ) . Număr pozitiv . Temperatură pozitivă . 4 ...
... PREDISPÚNE , predispún , vb . III . Tranz . 1. A crea cuiva o anumită dispoziție , stare de spirit
PSIHOMANȚÍE s . f . Pretinsă artă de a ghici viitorul prin invocarea spiritelor celor
... RECTITÚDINE , rectitudini , s . f . ( Livr . ) 1. Stare , calitate a unei linii drepte . 2. Fig . Spirit
REFORMÍST , - Ă , reformiști , - ste , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care preconizează reformismul , care se face în spiritul reformismului . 2. S . m . și f . Adept al
RELÍGIE , religii , s . f . 1. Sistem de credințe ( dogme ) și de practici ( rituri ) privind sentimentul divinității și care îi unește , în aceeași comunitate spirituală și morală , pe toți cei care aderă la acest sistem ; totalitatea instituțiilor și organizațiilor corespunzătoare ; confesiune , credință . 2. Disciplină predată în școală , având ca scop educarea și instruirea elevilor în spiritul religiei ( 1 )