Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SUPRAFAȚA
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 178 pentru SUPRAFAȚA.
GEOFOTOGRAMMETRÍE s . f . Ramură a fotogrammetriei care se ocupă cu măsurarea , determinarea și reprezentarea suprafeței terestre . [ Pr . : ge -
GEOMORFOLOGÍE s . f . Știință care studiază formele de relief ale suprafeței pământului . [ Pr . : ge -
GOLÁȘ , - Ă , golași , - e , adj . 1. ( Despre păsări ) Care este lipsit de pene ( pe întregul corp sau pe o parte a lui ) ; ( despre alte animale ) care este lipsit de păr ; gol ^2 . 2. ( Despre copaci , crengi ) Care este lipsit de frunze ; gol ^2 . 3. ( Despre suprafețe , terenuri , regiuni ) Care este lipsit de vegetație ; gol ^2 . - Gol ^2 + suf . -
GREU , GREA , grei , grele , adj . , GREU , adv . , s . n . I. Adj . 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeței pe care stă ; care are greutate ( mare ) ; care cântărește mult . Corp greu . 2. Care este împovărat , îngreuiat , încărcat . Sac greu . II. Adj . 1. ( Despre părți ale corpului ) Care pare că apasă ( din cauza oboselii , bolii , stării sufletești etc . ) . Are capul greu . 2. ( Despre alimente ) Care produce ușor indigestie ; care se asimilează cu greutate . 3. ( Despre mirosuri ) Care produce o senzație de neplăcere , de insuficiență respiratorie etc . ; ( despre aer ) care miroase rău ; încărcat ; p . ext . apăsător , copleșitor . 4. ( Despre noapte , ceață etc . ) Dens , compact . III. Adj . 1. Care se face cu greutate , care cere eforturi mari ; anevoios . Muncă grea . 2. ( Despre suferințe , necazuri , împrejurări etc . ) Care se suportă cu mari suferințe , cu mare greutate ; ( despre boli ) care aduce mari suferințe și se vindecă cu mare greutate sau nu se mai vindecă ; grav . IV. Adv . 1. Cu greutate ( mare ) , cu toată greutatea . S - a lăsat greu . 2. În mod dificil , anevoios , cu dificultate , cu trudă ; anevoie . Muncește greu . 3. Rău , grav , tare . E greu bolnavă . V. S . n . 1. Greutate , dificultate ; împrejurare dificilă ; impas . 2. Povară , sarcină ; p . ext . partea cea ...
HÂRȘTI interj . Cuvânt care imită zgomotul produs de frecarea sau de zgârierea suprafeței aspre a două
HÁRTĂ , hărți , s . f . Reprezentare grafică în plan orizontal a suprafeței pământului ( totală sau parțială ) , generalizată și micșorată conform unei anumite scări de proporție și întocmită pe baza unei proiecții
HECTÁR , hectare , s . n . Unitate de măsură pentru suprafețe agrare , egală cu aria unui pătrat cu latura de 100 de metri . [ Abr . :
HEMICRIPTOFÍTĂ , hemicriptofite , adj . f . , s . f . ( Plantă perenă ) la care mugurii de reînnoire apar în dreptul suprafeței solului sau sub stratul de frunze moarte sau de mușchi care acoperă
HIDROMODÚL , hidromoduli , s . m . Debit de apă exprimat în litri pe secundă , necesar în timpul unui sezon pentru irigarea suprafeței de un hectar , calculat pentru fiecare cultură
HIPONASTÍE , hiponastii , s . f . Mișcare provocată de creșterea mai rapidă a suprafeței dorsale a unui organ vegetal plat ( frunză , petală ) decât a celei ventrale , care devine astfel
HÍRTĂ , hirte , s . f . ( Reg . ) Unitate de măsură pentru suprafețe , egală cu un sfert de