Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TRUNCHI

 Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 103 pentru TRUNCHI.

LEMN

LEMN , lemne ( 2 , 3 ) s . n . 1. Țesut conducător al unor plante superioare , alcătuit din trahee , parenchim și fibre cu lignină , folosit ca material de construcție , drept combustibil etc . 2. Tulpina și ramurile unui arbore ( sau arbust ) tăiat , servind pentru construcții , drept combustibil etc . ; bucată ruptă sau tăiată din trunchiul sau din ramurile unui arbore ( sau unui arbust ) . 3. ( Înv . și pop . ) Copac ,

 

LIANĂ

LIÁNĂ , liane , s . f . Nume generic dat plantelor cu tulpina foarte lungă , subțire și flexibilă , care se agață sau se încolăcesc pe trunchiurile sau ramurile copacilor , pe ziduri etc . [ Pr . : li -

 

LINGURĂ

LÍNGURĂ , linguri , s . f . I. 1. Obiect de metal sau de lemn pentru uzul casnic , alcătuit dintr - o parte ovală scobită și dintr - o coadă . 2. Conținutul unei linguri ( I 1 ) . 3. ( Reg . ; în sintagma ) Lingura pieptului = furca pieptului . 4. Compus : lingura - zânelor = ciupercă lemnoasă , brună - roșcată , ce crește pe trunchiul și pe rădăcinile arborilor ; linguriță , lingurița - zânei ( Ganoderma lucidum ) . II. Nume dat unor unelte sau unor părți de instrumente sau de mașini asemănătoare cu o lingură ( I 1 ) . 1. Tub cilindric închis la capătul de jos cu unul sau cu două ventile , folosit la extracția țițeiului , la curățarea găurii de sondă sau la cimentat . 2. Unealtă de rotărie sau de dogărie , folosită la găurirea butucului roții sau la efectuarea vranelor butoaielor . 3. Nălucă metalică folosită la

 

MASTIC

MASTÍC , masticuri , s . n . 1. Material fluid sau vâscos alcătuit dintr - un amestec de substanțe minerale sau vegetale , care are proprietatea de a se întări în contact cu aerul și care servește la lipit , chituit , nivelat etc . 2. Suc rășinos aromatic extras din trunchiul și din ramurile unui arbust asiatic ( Pistacia lentiscus ) , care servește la fabricarea masticii , la prepararea unor lacuri , ca fixator pentru parfumuri

 

MEZENCEFAL

MEZENCEFÁL , mezencefale , s . n . Segment al creierului corespunzând părții superioare a trunchiului

 

MONOXIL

... MONOXÍL , - Ă , monoxili , - e , adj . , s . n . ( Barcă primitivă ) făcută dintr - un trunchi

 

NOD

NOD , noduri , s . n . 1. Loc în care se leagă două fire , două sfori , două fâșii de pânză etc . ca să se țină strâns împreună ; loc în lungul sau la capătul unui fir , al unei sfori , al unei fâșii de pânză etc . unde s - a făcut un ochi prin care s - a petrecut unul dintre capete și s - a strâns tare ; legătură obținută astfel . 2. Proeminență pe trunchiul unui arbore , pe tulpina unei plante sau la încheietura unui cotor ; punct de unde încep să crească crengile pe tulpină sau frunzele pe lujer . 3. ( Înv . și pop . ) Articulație , încheietură ( a degetelor ) . 4. ( În sintagmele ) Nodul gâtului ( sau gâtlejului , beregatei etc . ) = mărul lui Adam . Nod vital = punct situat în bulbul rahidian corespunzând centrului respirator și a cărui lezare are ca urmare moartea imediată prin oprirea respirației . 5. Umflătură , tumoare , nodozitate , gâlcă rezultată dintr - o stare patologică . 6. Punct dublu al unei curbe în care aceeași ramură a curbei se intersectează pe ea însăși . 7. Fiecare dintre punctele în care sunt dispuși atomii , moleculele unei rețele cristaline . 8. Fiecare dintre cele două puncte în care orbita unui astru intersectează planul ...

 

ODOROB

... ODORÓB , odoroabe , s . n . ( Reg . ) Coș de nuiele în forma unui trunchi

 

ORTOTONUS

ORTOTÓNUS , ortotonusuri , s . n . Spasm prelungit al mușchilor capului , trunchiului și membrelor care determină o poziție rigidă în linie dreaptă a

 

PALMIER

PALMIÉR , palmieri , s . m . ( La pl . ) Nume dat mai multor specii de arbori tropicali și subtropicali cu trunchiul drept , neramificat , având în vârf o coroană bogată de frunze penate sau palmate ( 1 ) ; ( și la sg . ) arbore care face parte dintr - una din aceste specii ; palm . [ Pr . : - mi -

 

PALTIN

PÁLTIN , paltini , s . m . Numele a doi arbori : a ) arbore înalt , cu frunzele crestate adânc , cu florile mici și fructele prevăzute cu aripi , având trunchiul din lemn tare , folosit la fabricarea mobilei , a unor instrumente muzicale etc . ( Acer pseudoplatanus ) ; b )

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>