Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VINDE
Rezultatele 61 - 70 din aproximativ 216 pentru VINDE.
COJOCĂRÍE^2 , cojocării , s . f . Atelier unde se lucrează cojoace , căciuli etc . ; prăvălia în care se vând aceste obiecte . - Cojoc + suf . - ărie . COJOCĂRÍE ^1 s . f . Meseria cojocarului . - Cojocar + suf . -
... COJOCÁR , cojocari , s . m . Bărbat care lucrează sau vinde
... COPYRIGHT s . n . Drept rezervat numai autorului sau editorului de a reproduce și de a vinde
COTĂRÍT^3 , cotărituri , s . n . ( Înv . ) Dare impusă negustorilor care vindeau marfă cu cotul ( II ) . - Cot + suf . - ărit . COTĂRÍT^2 , cotărituri , s . n . Meseria cotarului . - Cotar + suf . - it . COTĂRÍT^1 , cotărituri , s . n . Faptul de a cotări . - V.
COTÁR , cotari , s . m . 1. Persoană care măsoară cu cotul ( II ) dimensiunile butoaielor pentru a le calcula capacitatea . 2. ( Înv . ) Slujbaș însărcinat să supravegheze măsurătorile cu cotul ( II ) ale mărfurilor vândute sau cu verificarea lungimii reglementare a cotului . 3. ( La pl . ) Larvă a unor fluturi , cu mers caracteristic . - Cot + suf . -
COVRIGĂRÍE , covrigării , s . f . Loc unde se fac și se vând covrigi . - Covrig + suf . -
... COVRIGÁR , covrigari , s . m . Persoană care face sau vinde
... credite , s . n . 1. Relație ( economică ) bănească ce se stabilește între o persoană fizică sau juridică ( creditor ) , care acordă un împrumut de bani sau care vinde mărfuri sau servicii pe datorie , și o altă persoană fizică sau juridică ( debitor ) , care primește împrumutul sau cumpără pe datorie ; împrumut acordat ( cu titlu rambursabil ...
... A acorda sau a deschide cuiva un credit ( 1 ) ; a împrumuta pe cineva cu o sumă de bani ; a vinde
CUȚITĂRÍE , cuțitării , s . f . 1. Atelier sau prăvălie unde se ascut sau se vând cuțite sau alte instrumente de tăiat . 2. Diferite feluri de cuțite . - Cuțit + suf . -
... CUȚITÁR , cuțitari , s . m . 1. Persoană care face sau vinde cuțite sau alte instrumente de tăiat . 2. ( Fam . ) Scandalagiu gata să scoată cuțitul în timpul unei certe sau al unei încăierări ; bătăuș . - Cuțit + suf . - ar ...