Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LOCUL

 Rezultatele 601 - 610 din aproximativ 1409 pentru LOCUL.

EVOLUTĂ

... EVOLÚTĂ , evolute , s . f . ( Mat . ) Curbă , loc

 

EXAMEN

... EXÁMEN , examene , s . n . 1. Mijloc de verificare și de apreciere a cunoștințelor dobândite de elevi , de studenți , de candidați pentru ocuparea unui loc , a unui post etc . 2. Cercetare amănunțită a unui lucru sau a unei ființe , în vederea ajungerii la o ...

 

EXCELENȚĂ

... EXCELÉNȚĂ , excelențe , s . f . 1. Titlu acordat ambasadorilor sau ( în unele țări ) marilor demnitari de stat . 2. ( În loc

 

EXPLOZIV

EXPLOZÍV , - Ă , explozivi , - e , adj . s . n . 1. Adj . Care poate exploda , care produce explozie ; explozibil ( 1 ) , fulminant . 2. S . n . Substanță sau amestec de substanțe care , sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic , are proprietatea de a se descompune brusc și violent , cu dezvoltare de căldură , lumină și gaze , provocând o creștere mare a presiunii la locul exploziei ; explozibil (

 

EXPOZIȚIE

... publică a unor obiecte selecționate , pentru a pune în lumină specificul unei activități , realizările unui artist etc . sau în scop instructiv . 2. Loc sau clădire special amenajate unde sunt expuse aceste obiecte . 3. Parte a unei opere literare , în special dramatice , situată la începutul acesteia , în ...

 

EXTEMPORANEU

... EXTEMPORANÉU , - ÉE , extemporanei , - ee , adj . ( Livr . ) 1. Care se produce imediat , pe loc

 

EXTERN

EXTÉRN , - Ă , externi , - e , adj . , s . m . și f . I. Adj . 1. Care se află așezat în afară ; din afară , exterior ; străin . 2. ( Despre medicamente ) Care se aplică numai pe suprafața corpului . II. S . m . și f . 1. Elev , ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii sau a locului unde învață meseria . 2. Student în medicină care , în urma unui examen , este admis să facă practică în

 

EXTREM

EXTRÉM , - Ă , extremi , - e , adj . , subst . I. Adj . 1. Foarte mare , exagerat . 2. Foarte grav . 3. Așezat în punctul cel mai îndepărtat , la capăt , la vârf , la margine . 4. Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile pe care le poate avea o mărime . II. S . f . 1. Margine , limită , capăt ( foarte îndepărtat ) 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi . 3. Jucător care ocupă locul lateral cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într - o echipă de fotbal , de handbal sau de hochei . III. ( Mat . ) 1. S . m . Primul și ultimul termen al unei proporții . 2. S . n . Maximul sau minimul unei

 

EXTRINSEC

EXTRINSÉC , - Ă , extrinseci , - ce , adj . 1. Care vine din afară , care nu provine din esența lucrurilor . 2. ( Anat . ; despre organe ) Originar din afara locului unde se găsește sau

 

FÂȚÂIALĂ

... FÂȚÂIÁLĂ , fâțâieli , s . f . Faptul de a ( se ) fâțâi ; umblet fără rost , agitat , dintr - un loc

 

FÂNĂRIE

... FÂNĂRÍE , fânării , s . f . ( Pop . ) 1. Fâneață . 2. Loc

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>