Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DOUA
Rezultatele 611 - 620 din aproximativ 1408 pentru DOUA.
DIASISTÉM , diasisteme , s . n . ( Lingv . ) Sistem lingvistic desprins din analiza a două sisteme ( graiuri , dialecte ) cu similitudini parțiale ; supersistem . [ Pr . : di -
DIASTÁZĂ , diastaze , s . f . 1. ( Biol . ) Enzimă . 2. ( Med . ) Despărțire accidentală a două oase articulate , în urma unei lovituri , a unui efort brusc etc . [ Pr . : di -
DIATOMÉE , diatomee , s . f . ( La pl . ) Clasă de alge microscopice monocelulare brune - gălbui , cu corpul închis între două valve silicioase , de forma unui capac de cutie ; ( și la sg . ) algă care face parte din această clasă . [ Pr . : di -
DICARBOXÍLIC , dicarboxilici , adj . Acid dicarboxilic ( Chim . ; în sintagma ) = combinație chimică în a cărei moleculă există două grupări
DICROÍSM s . n . Proprietate a unei substanțe birefringente de a absorbi selectiv și inegal cele două raze rezultate prin
DICROMÁTIC , - Ă , dicromatici , - ce , adj . Cu două
DIÉDRU , diedre , s . n . Figură geometrică formată din două semiplane mărginite de dreapta lor de intersecție ; porțiune de spațiu cuprinsă între aceste
DIFAZÁT , - Ă , difazați , - te , adj . ( Despre circuite , mașini etc . electrice ) Care are două
DIFERÉNȚĂ , diferențe , s . f . 1. Ceea ce deosebește o ființă de altă , un lucru de altul ; lipsă de asemănare ; deosebire ; nepotrivire . 2. Rezultatul unei scăderi matematice . 3. ( Geogr . ; în sintagma ) Diferență de nivel = deosebire de altitudine între două puncte terestre . [ Var . : ( înv . ) diferínță s .
DIFERENȚIÁ , diferențiez , vb . I . 1. Tranz . A stabili deosebirea dintre două sau mai multe ființe sau lucruri , a delimita caracterele lor specifice . 2. Refl . A se deosebi de altcineva sau de altceva . 3. Tranz . ( Mat . ) A calcula o diferențială . [ Pr . : - ți -
DIFERENȚIÁL , - Ă , diferențiali , - e , adj . , subst . I. Adj . Care face să se deosebească ; care diferențiază . II. 1. S . n . Complex de roți dințate care , angrenându - se , permit ca două roți care au o axă comună și care nu sunt solidarizate să se învârtească cu viteze diferite . 2. S . f . ( Mat . ) Produsul dintre derivata unei funcții și creșterea variabilei ei independente ; suma produselor dintre derivatele parțiale ale unei funcții și creșterile variabilelor ei independente . [ Pr . : - ți -