Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CARACTER

 Rezultatele 641 - 650 din aproximativ 790 pentru CARACTER.

RECURENȚĂ

RECURÉNȚĂ , recurențe , s . f . 1. Caracterul a ceea ce este recurent ^1 ; revenire . 2. ( Mat . ; în sintagma ) Formulă de recurență = formulă care exprimă un termen dintr - un șir în funcție de valorile unor anumiți termeni

 

REGISTRU

... REGÍSTRU , registre , s . n . 1. Condică , caiet , sistem de fișe etc . în care se înregistrează diferite date și acte cu caracter administrativ , comercial etc . 2. Sertar sau clapă de oțel , de fontă , de material ceramic etc . , care servește la reglarea tirajului sau la închiderea canalelor de ...

 

REGIUNE

REGIÚNE , regiuni , s . f . 1. Întindere mare de pământ mai mult sau mai puțin omogenă , dintr - o țară sau de pe glob , care prezintă caractere comune ; ținut , zonă . 2. Unitate administrativă și teritorială în România ( între 1950 și 1968 ) alcătuită din raioane și din unul sau mai multe orașe importante . 3. Porțiune determinată a unei ființe sau a unui obiect . [ Pr . : - gi -

 

RELATIVIZA

... RELATIVIZÁ , relativizez , vb . I . Refl . A căpăta un caracter

 

REPAUS

... distanțele dintre punctele corpului sau ale sistemului de referință nu variază cu timpul . 3. ( Fil . ) Moment integrant al mișcării , având în raport cu acesta un caracter relativ și condiționând stabilirea relativă a lucrurilor . 4. ( Biol . ; în sintagma ) Repaus mamar = perioada dintre încheierea unei lactații și următoarea fătare , specifică unor ...

 

RICKETTSII

RICKÉTTSII s . f . pl . ( Biol . ) Microbi care fac trecerea de la bacterii la virusuri , având caractere comune ambelor grupe . [ Pr . :

 

RITOLOGIE

... RITOLOGÍE s . f . Ramură a mitologiei și religiei care studiază ritul , ritualul și ritualismul ca părți constitutive ale unor uzanțe culturale cu caracter

 

ROMÂNI

ROMÂNÍ , românésc , vb . IV . ( Înv . ) 1. Refl . și tranz . A adopta sau a face să adopte obiceiurile , caracterul , limba românilor . 2. Tranz . A traduce în

 

ROMANȚĂ

... ROMÁNȚĂ , romanțe , s . f . 1. Compoziție muzicală vocală cu acompaniament instrumental , având un conținut liric , sentimental ; p . ext . piesă instrumentală cu caracter

 

ROMANESC

... ROMANÉSC , - Ă , romanești , adj . ( Livr . ) Care are caracter

 

ROMANITATE

... ROMANITÁTE s . f . 1. Totalitatea popoarelor romanice ; lumea romană ^2 . 2. Caracter

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>